Partidul Social Democrat(PSD) tot nu înțelege dezastrul pe care îl lasă în urmă prin suprataxarea contractelor part-time. Reprezentanții partidului o țin pe a lor că au făcut un lucru bun când s-au gândit să-i pună pe români să plătească taxe și impozite pentru 8 ore, chiar dacă lucrează doar 4. Susțin că o persoană adultă nu poate avea un nivel minimal de trai cu un venit mai mic de 1524 de lei pe lună, dar nu își pun întrebarea că poate într-o familie soțul câștigă mai mult, iar soția pur și simplu dorește să lucreze doar 2 sau 4 ore pentru a avea grijă și de copii sau de bătrânii din casă.
Economia gri de care vorbesc social-democrații exista, dar în același timp existau și instituții ale statului care să verifice daca un angajat lucrează în realitate 4 ore cum era trecut în acte sau 8 ore. Cine a verificat aceste aspecte? Nimeni! Deci, se putea scăpa ușor de această problemă prin aplicarea legilor și prin controale și verificări la firmele suspecte. De exemplu în zona de taximetrie este o practică ca angajatul să fie pe contractul de muncă cu 2 sau 4 ore, dar în realitate să lucreze și mai mult de 8 ore. Unde au fost instituțiile statului în aceste cazuri?
Dacă PSD este interesat atât de mult de soarta românilor, atunci de ce oferă în continuare lunar indemnizații de mii de euro oamenilor de partid la mai toate Consiliile de Administrație ale instituțiilor subordonate Consiliilor Județene sau Consiliilor Locale din țară? Aceste indemnizații ar trebui să fie modice, de maxim 1000 de lei pe lună, nu de 3000-4000 de lei sau chiar mai mult. Aici este o adevărată risipă, dar Guvernul nu are ochi. Așa cum nu vede nici angajații din Agențiile de Stat unde salariile sunt de mii de euro lunar. Ca să nu mai spunem de pensiile speciale.
Ce spune PSD?
”Este evident că o persoană adultă nu poate avea un nivel minimal de trai cu un venit mai mic de 1.524 de lei pe lună, cât reprezintă venitul net pentru cei care au salariul minim pe economie.
Contractele part-time au fost folosite pe scară largă pentru „optimizarea fiscală”, adică pentru diminuarea contribuțiilor sociale datorate statului, pentru munca reală prestată.
E vorba de așa-numita economie gri, în care există forme legale de plată a muncii la o valoare minimă (contractul part-time), dar în același timp diferența până la salariul negociat se plătește cash, „la negru”, direct angajatului fără nicio formă legală.
Faptul că aceste contracte erau folosite pe scară largă pentru munca la gri este demonstrat de numărul mare angajați care au fost trecuți de pe contracte part-time pe contracte cu normă întreagă (la nivelul salariului minim), după aplicarea măsurii în 2018”.
