De ani de zile, prefecturile din România funcționează ca adevărate agenții de plasare pentru clientela politică. În fiecare județ, pe lângă prefect, există două posturi de subprefect. O vreme a fost doar unul, dar partidele au decis să mai inventeze încă unul, pentru a oferi locuri călduțe sinecurilor de partid. Și asta s-a întâmplat în urmă cu 5 ani.
Rezultatul? Statul plătește lunar peste 10.000 de lei pentru fiecare subprefect, adică mii de euro pe lună pentru oameni care nu produc nimic concret. În plus, a mai fost inventată și funcția de secretar general al Prefecturii, încă o găselniță politică inutilă.
Subprefectul, între cafeluță și ședințe sterile
Fotografia care circulă în spațiul public spune totul: asta înseamnă să fii subprefect.
Mai mergi la o întâlnire formală, mai semnezi o hârtie, mai bei o cafeluță, mai participi la o ședință de rutină și luna trece. Între timp, salariul gras intră pe card, iar contribuabilul român plătește pentru luxul politic al partidelor.
Cazul Brașov: prefect PNL, subprefect PSD și UDMR
La Brașov, situația este emblematică: prefectul provine din partea PNL, un subprefect a fost dat PSD-ului, iar celălalt UDMR-ului. Paradoxul suprem? Chiar și atunci când UDMR a fost scos de la guvernare, subprefectul lor a rămas neatins pe funcție, printr-o înțelegere de culise.
Acesta nu este un caz izolat. Sistemul de sinecuri funcționează la nivel național, indiferent de guvernările care se succed.
Ilie Bolojan: tăieri la primării, liniște la prefecturi
Premierul Ilie Bolojan și-a construit imaginea de „reformator” vorbind public despre reducerea numărului de viceprimari. Însă aceeași voce devine brusc tăcută când vine vorba de sinecurile Prefecturii.
De ce? Pentru că aici intră în joc înțelegerile politice, pactele din umbră și liniștea între partenerii de guvernare. Subprefecții nu deranjează pe nimeni, așa că nimeni nu îndrăznește să le taie scaunele călduțe.
Premierul PNL luptă cu sinecurile doar verbal
Atâta timp cât premierul și partidele nu au curajul să desființeze aceste posturi inutile din prefecturi, România va continua să toace bani publici pe funcții decorative. Subprefectul rămâne imaginea perfectă a sinecurii românești: muncă aproape zero, salariu gras, protecție politică.
Întrebarea este simplă: dacă Ilie Bolojan vorbește despre eficiență și reducerea birocrației, de ce nu începe curățenia chiar din propria curte?
