În materialul de mai jos, Adrian Rusu, președinte al Uniunii Junilor din Șcheii Brașovului și Brașovul Vechi, reconstituie, pe baza documentelor istorice și a lucrărilor de specialitate, destinul unui personaj care a lăsat urme vizibile până astăzi în identitatea locului: troițele din Șchei, lupta pentru școală și biserică, dar și confruntările cu autoritățile vremii.
Textul propune nu doar o incursiune în istoria Brașovului românesc, ci și o recuperare a memoriei unui om care și-a pus averea, influența și prestigiul în slujba comunității sale. Într-un oraș în care tradiția Junilor continuă să definească spiritul local, povestea lui Ilie Birt readuce în atenție ideea de demnitate și rezistență prin identitate.
ILIE BIRT – eroul din Șcheii Brașovului
De Ziua Eroilor
„Gradul de cultură și civilizație al unui popor se vede în felul cum știe să‑și cinstească eroii”, spunea preotul și istoricul brașovean Vasile Saftu, la dezvelirea monumentului de la Bartolomeu, în 1921. într‑o cuvântare reprodusă în volumele dedicate eroilor din Țara Bârsei.
Ziua de 21 mai, când Biserica prăznuiește Înălțarea Domnului, este și Ziua Eroilor – zi în care ne plecăm frunțile în fața tuturor celor care, de-a lungul veacurilor, au apărat credința, libertatea și demnitatea acestui neam.
În această zi, nu ne aducem aminte doar de marile figuri ale istoriei universale sau naționale, ci și de oamenii locului, cei care, prin viața și faptele lor, au apărat comunități concrete, biserici și școli anume, ulițe și piețe pe care le cunoaștem cu toții.
Un astfel de om este căpitanul Ilie Birt, brașovean din Șchei, ale cărui troițe, casa și nume au devenit, în timp, repere ale identității românilor din acest vechi cartier de la poalele Tâmpei.
Cine a fost Ilie Birt
Personalitate recunoscută în Șchei în veacul al XVIII‑lea, Ilie Birt este prezentat de istoricul Vasile Oltean ca „negustor de vază” și „luptător neînfricat pentru cauza românilor brașoveni”, unul dintre ctitorii școlii de piatră din Șchei și inițiator al unor strânse legături economice cu Țara Românească.
Născut în Șchei, în jurul anului 1698, fiu al unui „păstor de vite”, într‑o familie care făcea comerț cu produse viticole și animaliere peste munți, el aparține acelei elite negustorești românești care a știut să folosească economia în slujba identității naționale.
Actele Magistratului brașovean și documentele păstrate în arhiva Șcheiului arată că Ilie Birt vorbea mai multe limbi – maghiara, greaca, turca, pe lângă română și probabil germana –, fapt care i‑a permis să devină delegat permanent al românilor din Șchei la Viena, Buda, Cluj și în alte centre de putere.
Se semna „căpitan”, titlu pe care îl dobândise ca ofițer în armata husarilor, iar în 1737, în timpul războiului cu turcii, a condus o companie formată în mare parte din juni șcheieni, remarcându‑se la Pitești, unde – potrivit tradiției și izvoarelor locale – a capturat zeci de prizonieri otomani din însărcinarea generalului austriac Wallis.
Căsătorit cu Neacșa, fiica negustorului Văsâi Găurincă, posesor de vii și moșii în Muntenia, Ilie Birt a întemeiat o familie numeroasă, cu opt copii, și a ajuns, la sfârșitul vieții, să dețină casă însemnată în Șchei, prăvălie, grădină, fânețe în Poiana Brașov și vie la Cernătești.
Această poziție materială solidă nu a fost însă un scop în sine, ci fundamentul de pe care a putut susține biserica, școala și drepturile comunității românești din Șchei.
Lupta pentru drepturile românilor – petiții, Viena, conflictul cu Magistratul, „Republica Șchei”*
Prestigiul militar și economic al lui Ilie Birt s‑a văzut în primul rând în rolul său de apărător al intereselor românilor șcheieni în fața autorităților săsești și imperiale.
Ca membru al Companiei grecești din Brașov – o puternică asociație comercială a negustorilor orientali – el a fost mandatat să meargă în repetate rânduri la Viena, Buda și Sibiu pentru a susține, prin memorii și petiții, drepturile „valahilor din Șchei” la negoț liber cu Muntenia și dreptul lor de a-și aduce produsele în târgurile brașovene.
Aceste demersuri sunt documentate în detaliu în volumul Documente privitoare la trecutul românilor din Șchei, editat de Sterie Stinghe, unde figurează memorii adresate Vienei, Budei și Sibiului, semnate de Ilie Birt în numele românilor din Șchei.
Documente publicate de Sterie Stinghe arată un Ilie Birt tenace, obișnuit cu cancelariile și limbajul juridic al epocii, neobosit în a cere confirmarea drepturilor istorice de negoț și ocolirea abuzurilor Magistratului săsesc.
În studiile sale despre Șchei, Vasile Oltean și alți cercetători vorbesc chiar despre proiectul unei „Republici a Șcheiului”, formulă simbolică ce rezumă dorința românilor de aici de a avea o autonomie administrativă și juridică față de orașul dominat de patriciatul săsesc.
Conflictul cu Magistratul Brașovului nu a fost doar economic, ci și unul de vizibilitate publică și confesională. Celebrul episod al troiței ridicate de Ilie Birt lângă casa sa, pe Tocile, în 1748, arată încăpățânarea lui de a apăra semnele credinței și ale prezenței românești în spațiul public: crucea a fost ridicată, dărâmată de mai multe ori, interzisă de Magistrat, iar Birt a mers până la Sibiu și la autoritățile guvernamentale pentru a obține, în cele din urmă, aprobarea definitivă.
Aeastă luptă, desfășurată pe parcursul a peste un deceniu, nu a fost o simplă dispută de vecinătate, ci expresia clară a unei conștiințe civice și naționale timpurii.
Ctitor și apărător al școlii românești
Un capitol aparte al biografiei lui Ilie Birt este legat de Școala românească din Șchei, așa cum o descriu Vasile Oltean și Candid Mușlea în lucrările lor dedicate istoriei Bisericii „Sfântul Nicolae” și a învățământului românesc din cartier.
În volumul „Troițele Șcheiului”, Vasile Oltean subliniază că, în 1760, când românii din Șchei ridică etajul școlii de piatră, Ilie Birt se dovedește a fi cel mai activ sprijinitor, intervenind la Viena și Sibiu pentru a anula interdicția Magistratului brașovean de a construi.
Fondurile și insistențele sale pe lângă autoritățile imperiale au făcut posibilă, în ultimă instanță, consolidarea unei instituții care a format generații de cărturari, preoți și conducători ai comunității românești. Prin daniile făcute școlii și bisericii Sfântul Nicolae, prin intervențiile pentru obținerea de aprobări și scutiri, Ilie Birt este așezat de cercetători între adevărații ctitori ai școlii de piatră, alături de voievozii români de peste munți.
Astfel, în persoana lui Ilie Birt se întâlnesc negustorul, ofițerul și „avocatul” neoficial al școlii și bisericii, într‑un timp în care limba română și credința ortodoxă aveau nevoie de sprijin concret pentru a se menține în fața presiunilor confesionale și etnice.
Troițele și memoria locală a Șcheilor
Dacă în arhive Ilie Birt ne apare ca personaj istoric bine conturat, în conștiința populară el a rămas mai ales prin troițele pe care le-a ridicat în Șchei.
Tradiția ridicării de cruci la răspântii este, după cum arată atât Vasile Oltean, cât și studiile de sinteză despre troițele din Șchei, un vechi obicei șcheian: troița este în același timp loc de rugăciune, reper urban și declarație de identitate a comunității ortodoxe românești într‑un oraș multietnic.
Din mai multe troițe ridicate de el, astăzi se mai păstrează două: cea din Piața Prundului (azi Piața Unirii), și cea de la colțul casei sale, în zona Tocile – stradă care îi poartă acum numele.
reper urban și confesional al comunității românești
Actul ctitoricesc al troiței din Prund, datat 1738 și păstrat în inscripție chirilică, vorbește limpede despre „robul lui Dumnezeu Căpitan Ilie Birt și roaba lui Dumnezeu Neacșa și fiii săi Ilie, Radu”, iar cercetările lui Candid Mușlea și Vasile Oltean au reconstituit textul și evoluția monumentului, inclusiv restaurările din 1780, 1886 și 1920.
Troița de la Tocile, a doua, ridicată în 1748 și repusă după lungul conflict cu Magistratul, este menționată în cronicile șcheiene ca rod al unei „multe gâlcevuri” purtate de Birt cu autoritățile, până ce acestea au fost obligate, prin porunci superioare, să o accepte.
Azi, ambele troițe sunt monumente istorice înscrise în Lista Monumentelor Istorice, iar literatura de specialitate privind troițele din Șchei – de la Candid Mușlea la studiile sintetice despre troițele brașovene – le menționează ca repere esențiale ale peisajului urban și ale memoriei românești din Brașov.
Prin aceste troițe, Ilie Birt a înscris în piatră și culoare nu doar propriul său nume, ci și prezența românească în spațiul public brașovean, într‑o epocă în care această prezență era adesea contestată.
Ilie Birt, model de demnitate locală
Privit în lumina documentelor, Ilie Birt este un om al epocii sale, cu o biografie complexă, în care se amestecă negoțul îndrăzneț, războaiele imperiale, conflictele dure cu Magistratul și inițiativele curajoase în folosul comunității.
Istoriografia recentă, de la Vasile Oltean la monografiile dedicate Șcheilor, îl așază însă între marii fruntași români ai Brașovului secolului al XVIII‑lea, alături de preoți, protopopi și negustori care au ținut sus steagul limbii române, al școlii și al credinței ortodoxe.
De Ziua Eroilor, când pomenim laolaltă jertfa soldaților de pe fronturile modernității și lupta discretă a celor care au apărat școala, biserica, troița și dreptul la negoț, Ilie Birt se arată ca un erou local adevărat: un om care și-a pus prestigiul militar, averea și inteligența în slujba Șcheilor.
El nu a ridicat doar troițe de piatră, ci și o punte durabilă între credință, demnitate civică și identitate românească, lăsându‑ne un chip de erou legat organic de această comunitate și de această zi a recunoștinței.
Notă metodologică
Textul de față este o sinteză narativă realizată pe baza lucrărilor dedicate Șcheilor Brașovului, troițelor și Junilor, semnate de istorici și cercetători precum Vasile Oltean, Sterie Stinghe, Candid Mușlea, Gheorghe Pășescu, Dumitru Stratanov, Ioan Virgil Leancu, precum și pe baza studiilor și restituirilor privind trecutul românesc al Brașovului.
Informațiile privind biografia căpitanului Ilie Birt, troițele pe care le-a ridicat și rolul său în apărarea drepturilor românilor din Șchei sunt redate și interpretate în lumina acestor surse, fără pretenția de a oferi cercetări inedite de arhivă, ci cu intenția de a aduce, în limbaj accesibil, o imagine coerentă asupra unei figuri emblematice a memoriei locale brașovene.
Pentru înțelegerea cadrului mai larg al tradițiilor Junilor și al troițelor din Șchei au fost avute în vedere, de asemenea, prezentările de sinteză publicate de Primăria Municipiului Brașov, studiile recente despre Junii Brașovului și articolele de popularizare culturală dedicate acestei tradiții, menționate în indiciile bibliografice.
Indicii bibliografice
- Vasile Oltean, Troițele Șcheiului (fragmente editate în: „Troițele Căpitanului Ilie Birt”, Destinații culturale – Liternet) – https://destinatii.liternet.ro/articol/76/Vasile-Oltean/Troitele-Capitanului-Ilie-Birt.html
- stere Stinghe, Documente privitoare la trecutul românilor din Șchei, 1901, – https://biblioteca-digitala.ro/?volum=19076-documente-privitoare-la-trecutul-romanilor-din-schei–i-1901
- Candid Mușlea, Biserica „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului, Brașov, 1943–1946
- Vasile Oltean, Pași spre Marea Unire. Mărturii din Șcheii Brașovului, vol. I–II, Brașov , Libris
- Gheorghe Pășescu, Dumitru Stratanov, Ioan Virgil Leancu, Jertfă și recunoștință. Eroi și monumentele lor din Țara Bârsei, Ținutul Cohalmului și Țara Făgărașului, Brașov, Editura Pastel, 2001 – https://biblioteca-digitala.ro/?pub=1780-jertfa-si-recunostinta-eroi-si-monumentele-lor-din-tara-barsei-tinutul-cohalmului-si-tara-fagarasului
- Studii de sinteză despre troițele din Șchei și despre Ilie Birt în: „Troițele din Șchei”, articole și ghiduri locale a sfintei credinţe: Cea mai veche troiță din Brașov are … https://www.monitorulexpres.ro/2024/04/11/pazitoare-a-sfintei-credinte-cea-mai-veche-troita-din-brasov-are-732-de-ani/
- Ilie Birt – erou, haiduc sau aventurier al epocii sale? – voci https://www.voci.ro/ilie-birt-erou-haiduc-sau-smecher-al-epocii-sale/
- Ţara Bârsei – Biblioteca Digitală https://biblioteca-digitala.ro/reviste/tara-barsei/17-revista-Tara-Barsei-2018.pdf
