Acasă Actualitate Vladimir CIOLACU: „9 Mai. Ziua Victoriei sau un fake clasic rusesc?”

Vladimir CIOLACU: „9 Mai. Ziua Victoriei sau un fake clasic rusesc?”

0

Avocatul Vladimir CIOLACU susține că, ziua de 9 Mai nu este o zi cu triplă semnificație, așa cum a fost prezentată inclusiv de politicienii români, întrucât Ziua Victoriei în Europa ar trebui să fie sărbătorită pe data de 8 mai, adică în ziua în care operațiunile militare au încetat efectiv.

Mesajul a fost postat după ce, ieri, pe data de 9 Mai, românii au sărbătorit: Ziua Independenței Naționale a României, Ziua Victoriei Coaliției Națiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial și Ziua Uniunii Europene.

„Am lăsat să treacă ziua de 9 Mai, am urmărit curios luările de poziție ale politicienilor romani sau ale influencerilor pe aceasta tema. Îmbrățișarea generala a unui fals grosolan, fabricat de propaganda sovietica, m-a împins să scriu acest text, pentru adevăr, pentru istorie, pentru igiena memoriei colective.

Acest text nu diminuează cu nimic imensul efort al Armatei Roșii, sacrificiul milioanelor de cetățeni sovietici sau necesitatea zdrobirii Germaniei naziste.

Faptele sunt simple. În noaptea de 6 spre 7 Mai 1945, ora 2:41, în incinta SHAEF (Supreme Headquarter of Allied Expeditionary Force) din orașul Reims, în Franța, generalul Alfred Jodl în calitate de reprezentant al conducătorului legitim al Germaniei, Karl Donitz, a semnat actul de capitulare necondiționată a Germaniei naziste.

Actul prevedea că operațiunile active vor înceta efectiv pe 8 Mai 1945, ora 23:01.

Din partea aliaților se găsesc 3 semnături, una americană, una sovietică și una franceză.

În dimineața zilei de 8 Mai ziarele londoneze, newyorkeze și pariziene anunțau finalul războiului.

Stalin, luat prin surprindere, doritor de festivități pe aceasta temă a avut pretenția că actul să fie semnat pe un teritoriu ocupat de sovietici.

În acest context, Karl Donitz îl desemnează pe Wilhelm Keitel, șeful OKW (Oberkommando der Wehrmacht) să semneze un nou document de capitulare la Berlin, în districtul Karlshorst, în fața mareșalului sovietic Gheorgi Jukov și a unei delegații a aliaților anglo-americani.

Keitel zboară la Berlin (Berlin în care ostilitățile încetaseră din 2 Mai 1945, orașul predându-se necondiționat) și se prezintă în fața lui Jukov în seara zilei de 8 Mai.

Sovieticii au refuzat semnarea până când nu s-a împlinit ora la care ostilitățile încetau efectiv, așa cum se stabilise prin actul din 7 Mai, adică la ora 23:01. S-a mai discutat, s-a redactat noul document (în fapt aceleași clauze) și acesta a fost semnat la ora 00:16 a zilei de 9 Mai.

La data și ora semnării documentului, ostilitățile deja încetaseră.

Acesta este un nou exemplu de mistificare a istoriei de către sovietici.

Germania a capitulat la data de 7 Mai 1945 în fața unei delegații în care erau reprezentați și sovieticii. Operațiunile militare au încetat pe 8 Mai 1945.

Ziua Victoriei se sărbătorește la Moscova pe 9 Mai pentru că așa a vrut Stalin.

În occident Ziua Victoriei este 8 Mai, ziua în care operațiunile active au încetat efectiv.

Poate la anul, politicienii romani, (de)formatorii de opinie de pe Facebook și Instagram, nu ne vor mai povesti despre „tripla însemnătate a zilei de 9 Mai, Ziua Europei, Ziua Victoriei și Ziua Independentei de Stat a României), ci vor serba așa cum se cuvine Ziua Victoriei în Europa la data de 8 Mai.

P.S. Ziua Victoriei în Europa (contra Germaniei naziste) și nu terminarea celui de al doilea război mondial. Terminarea războiului e o alta poveste de la o alta data.

P.P.S. Ziua Independentei de Stat a României este sau ar trebui să fie un subiect de dezbatere academica și nu un dat, e pe 9 Mai și gata. Sigur că și aici sunt idei care ne vorbesc despre 10 Mai, ziua în care Regele Carol I a salutat actul din 9 Mai al Camerei Deputaților. Poate că data de 29 Aprilie 1877, dată la care Camera a recunoscut starea de război dintre Principatele Romane și Imperiul Otoman sau data de 30 Aprilie 1877, la care Senatul a validat hotărârea Camerei, ar fi mai potrivite, dar rămâne un subiect de dezbatere. Măcar 9 Mai românesc nu e mistificat că cel rusesc, la 9 Mai 1877 chiar s-a întâmplat ceva, Mihail Kogălniceanu, ministru de externe, dând un răspuns unei interpelări, ține discursul de independența, independența proclamată apoi de C.A. Rosetti în calitate de președinte al Camerei.

La 9 Mai 1945 s-a ținut o comedie absurdă, aptă de a servi orgoliului rusesc, s-a reeditat actul capitularii din 7 Mai, a capitulat o țară care capitulase deja și care predase armele efectiv pe 8 Mai.

L.E. Gen. Alfred Jodl se dusese la Reims cu însărcinarea de la Karl Donitz să semneze capitularea doar în fata aliaților vestici. După ce a comunicat acest lucru, Gen. Dwight D. Eisenhower i-a spus că nu vă accepta decât capitularea necondiționată pe toate fronturile, respectând astfel înțelegerea dintre aliații vestici și sovietici.

Actul din 7 Mai a fost semnat din partea aliaților de gen. Walter Bedell Smith și gen. Ivan Alexeievici Susloparov (transliterat conform ortografiei franceze, în document, că Sousloparov) și gen. Francois Sevez.

Deși prezent la Reims, Eisenhower a refuzat orice întâlnire cu germanii până ce aceștia nu semnează capitularea, spre diferență de Jukov, care două zile mai târziu, a avut pretenția să se capituleze în fața lui.”, a scris Avocat Vladimir CIOLACU pentru Lumea Justiției

 

 

Sursa: Lume Justiției