În cel mai nou episod al seriei „Să nu-i uităm!” vorbim despre unul dintre cei mai mari cărturari pe care i-a dat Brașovul culturii române. Lingvist, filolog, academician și primul rector român al Universității din Cluj, Sextil Pușcariu a pus bazele unor proiecte fundamentale precum Dicționarul limbii române, Atlasul lingvistic român și primul Muzeu al Limbii Române. Cu toate acestea, locul în care și-a petrecut copilăria a ajuns astăzi o ruină.
Pe strada Mihai Eminescu, ascunsă printre copaci, se află Vila Tuscullum, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea de doctorul Iosif Pușcariu, tatăl savantului. Cândva una dintre cele mai frumoase vile ale Brașovului, clădirea este astăzi abandonată, devastată de incendii și lăsată pradă degradării. Aici a copilărit Sextil Pușcariu, omul care avea să devină unul dintre cei mai importanți lingviști ai Europei și o personalitate esențială a culturii române.
Format la Brașov, Leipzig, Paris și Viena, Pușcariu a fost profesor la Cernăuți, primul rector român al Universității din Cluj și fondatorul revistei Dacoromania. A condus ziarul Glasul Bucovinei, unde a susținut unirea Bucovinei cu România și a patronat debutul literar al lui Lucian Blaga. În 1919 a refuzat chiar funcția de ministru al Bucovinei, alegând să rămână omul de știință pe care îl cunoaștem astăzi.
Legătura sa cu Brașovul nu s-a rupt niciodată. A dedicat orașului volumul „Brașovul de altădată”, una dintre cele mai valoroase evocări istorice ale urbei, iar ultimii ani ai vieții i-a petrecut la Bran, unde s-a stins în 1948. Astăzi, în localitate îi sunt dedicate un bust și liceul care îi poartă numele.
Brașovul mai păstrează și Casa Sextil Pușcariu de pe strada Gheorghe Barițiu, monument istoric aflat în prezent în renovare. Este un semn că măcar o parte din patrimoniul legat de numele savantului începe să fie recuperată. În schimb, Vila Tuscullum continuă să se prăbușească sub ochii tuturor.
Este un contrast greu de ignorat. Brașovul se mândrește, pe bună dreptate, cu numele lui Sextil Pușcariu, însă casa în care acesta și-a trăit copilăria se degradează de la un an la altul. Iar odată cu fiecare perete care cade, orașul pierde nu doar o clădire de patrimoniu, ci și o parte din propria sa memorie.
