În cel mai recent episod al seriei „Să nu-i uităm!” povestim pe scurt despre un medic format la Viena, un intelectual al Brașovului și una dintre figurile de început ale administrației românești în Transilvania. Gheorghe Baiulescu rămâne consemnat în istorie drept primul prefect român al județului Brașov, într-un moment în care statul român își construia, în fapt, instituțiile în noile sale granițe.
Gheorghe Baiulescu s-a născut în 1855, la Brașov, într-o familie puternic ancorată în viața comunității românești, fiind fiul protopopului Bartolomeu Baiulescu. Urmează școala românească din oraș, apoi pleacă la Viena, unde studiază medicina și frecventează în paralel Conservatorul, formându-se între rigoarea științei și sensibilitatea culturală. Revenit în orașul natal, devine medic balneolog și unul dintre pionierii hidroterapiei din Transilvania, cu o activitate medicală dublată de preocupări pentru educație și sănătate publică. În Brașovul de la sfârșitul secolului XIX, Baiulescu este deja o prezență constantă: medic al școlilor românești, implicat în instituții sociale, autor de lucrări și articole de specialitate, dar și editor al revistei „Sănătatea”, una dintre primele publicații de popularizare medicală destinate românilor din Austro-Ungaria. Figura sa se conturează ca a unui intelectual aplicat, conectat direct la nevoile comunității.
O parte importantă din această biografie este legată de Casa Baiulescu de pe Bd. Eroilor nr. 33, un reper arhitectural al Brașovului vechi. Vila, proiectată de arhitectul Peter Bartesch și construită între 1887–1888 pe locul fostului Bastion al Curelarilor, este ridicată de negustorul Manole Diamandi și oferită ca zestre fiicei sale, Maria Baiulescu, devenită soția medicului Gheorghe Baiulescu. Clădirea, în stil neorenascentist, rămâne una dintre construcțiile reprezentative ale epocii, integrată armonios în ansamblul urban al centrului vechi. Maria Baiulescu a avut la rândul său un rol semnificativ în viața culturală și socială a orașului, numele ei fiind astăzi purtat de Colegiul Tehnic situat pe strada Castelului.
Destinul său public se schimbă radical în anii Primului Război Mondial. În 1916, în contextul intrării armatei române în Brașov, este numit primar al orașului – primul român aflat în această funcție. Câțiva ani mai târziu, după Marea Unire, în 1919, devine primul prefect român al județului Brașov, într-o perioadă în care administrația trebuia refăcută din temelii, iar vechile structuri austro-ungare erau înlocuite cu instituțiile statului român.
Rolul său a fost unul de echilibru și mediere. Nu doar administrator, ci și un intermediar între lumi: între vechiul aparat administrativ și noua putere politică, între realitățile locale și exigențele statului român întregit. A dovedit, în acest context tensionat, calități reale de negociator și capacitatea de organizare, contribuind la instalarea efectivă a administrației românești în județ.
Legătura sa cu Brașovul este completată de dimensiunea familială și culturală. Tatăl său, Bartolomeu Baiulescu, a fost o figură importantă a comunității românești din Șchei, iar soția sa, Maria Baiulescu, a avut un rol semnificativ în viața culturală și socială a orașului, numele ei fiind astăzi purtat de Colegiul Tehnic „Maria Baiulescu” din Brașov.
Gheorghe Baiulescu se stinge în 1935, la Brașov, orașul în care s-a născut și pe care l-a traversat ca medic, intelectual și administrator. Mormântul familiei, aflat în curtea Bisericii „Sfânta Parascheva” din Șchei, rămâne parte din memoria discretă a orașului.
