În 1869, la Brașov se deschidea o școală care avea să schimbe istoria învățământului românesc din Transilvania. În spatele acestui proiect se afla un tânăr profesor, Ioan Meșotă, un om care credea că educația poate da unei comunități puterea de a-și construi propriul viitor.
S-a născut în 1837, la Dârste, într-o familie de români. A urmat școala la Brașov, iar mai târziu a plecat la Viena și Bonn, unde a studiat filosofia și și-a obținut doctoratul, în 1861. În același an s-a întors acasă și a devenit profesor la gimnaziul românesc. Nu a ales o carieră în marile universități europene, ci s-a întors în orașul în care învățase și unde avea să-și lase amprenta. A fost unul dintre susținătorii dezvoltării învățământului românesc modern. În 1869, a contribuit la înființarea primei școli reale românești din Transilvania, precum și a unei școli comerciale, iar un an mai târziu a preluat conducerea Școlilor Centrale Române din Brașov. A scris manuale de istorie și geografie, a publicat studii de filosofie și pedagogie și a susținut importanța limbii române în educație. În 1877, a devenit membru corespondent al Academiei Române.
Ioan Meșotă a murit în ianuarie 1878, la numai 40 de ani. În urma sa a rămas însă o instituție care avea să-i poarte numele. În 1919, liceul real românesc din Brașov a primit numele său, iar din 1971 acesta a fost atribuit din nou instituției care astăzi este Colegiul Național „Dr. Ioan Meșotă”.
Astăzi, bustul său veghează în fața colegiului, iar la mormântul său, generații de meșotiști ajung an de an pentru a-i cinsti memoria. Sunt gesturi prin care elevii de astăzi păstrează legătura cu omul care, cu aproape un secol și jumătate în urmă, a pus educația în centrul unei misiuni.
Ioan Meșotă nu a avut o viață lungă, dar a avut timp să construiască ceva care l-a supraviețuit, iar la Brașov, numele său nu a rămas doar pe frontispiciul unui liceu. A rămas în istoria școlii și în memoria generațiilor care îi duc povestea mai departe.







