Alegeri prezidențiale sau casting TV? Elena Lasconi, în lumina reflectoarelor. Călin Georgescu lăsat în umbra dezbaterilor reale
România se pregătește pentru turul doi al alegerilor prezidențiale, iar dacă viitorul țării nu ar fi în joc, spectacolul oferit de campania electorală ar putea concura lejer orice reality show.
În colțul favorit al ringului sau mai bine spus al reflectoarelor, Elena Lasconi pare să fie mai de grabă preocupată de cum să-și potrivească luminile din studio decât să construiască o platformă solidă pentru viitorul națiunii. De cealaltă parte, Călin Georgescu își face drum pe scena internațională, ignorat în mod vădit de mass-media autohtonă. Ce-i drept, dacă o campanie electorală ar fi un concurs de popularitate la televiziune, am ști deja câștigătorul.
Televiziunile ne oferă un spectacol de zile mari: Lasconi în continuu monolog despre cât de mult își dorește „binele țării”
Doamna Lasconi, probabil, crede că a descoperit rețeta succesului electoral: nenumărate apariții la TV. Dacă deschizi televizorul, fie la prânz, fie la miezul nopții, nu există șansă să nu o vezi zâmbind larg și promițând, conform proverbului, „marea cu sarea”.Ce nu iau mulți în considerarea este că această doamnă niciodată nu a expus concret ce-și dorește pentru România. Din gura ei auzim doar: „drumul pro-european”, „Ucraina”, „ajutor pentru Ucraina și Moldova” și cam atât. Nici nu-i de mirare căci, în mod cert, dacă va ajunge în funcția de președinte niciodată nu va sta dreaptă la Bruxelles ci va adopta poziția ghiocelului, aceeași care ne-a consacrat, căci toți predecesorii ei au adoptat-o. Nimic altceva de spus doar „Da, să trăiți!”.
Dar binele țării, se pare, începe cu binele televiziunilor. Neutralitatea a devenit un lux de care televiziunile par să nu mai aibă nevoie. În loc să fie un arbitru imparțial, mass-media pare să joace rolul unui PR bine plătit. Și această tendință s-a răspândit și în viața cotidiană căci dacă pui o întrebare incomodă despre Lasconi, se lasă o tăcere suspectă. Dacă, însă, pui o întrebare despre o altă temă sau candidat, brusc ești bombardat cu opinii gata pregătite.
Cultura urii
În contrast, Călin Georgescu, candidatul care ar putea fi cel mai bine descris drept un „outsider” în acest peisaj mediatic dominat de Lasconi, își caută vocea în afara granițelor. Nu pentru că n-ar avea ceva de spus, ci pentru că televiziunile locale par mai degrabă interesate să-l țină departe de public, catalogându-l drept „putinist”. În loc de interviuri în prime-time, Georgescu este ținta unor acuzații, promovate de aceleași posturi care refuză să-i ofere dreptul la replică.
Și totuși, ironia face că interesul pentru Georgescu vine din altă parte. Canalul britanic Sky News a considerat că merită să-i ofere un interviu candidatului român. Într-un contrast izbitor cu tăcerea televiziunilor naționale, presa internațională pare să fie fascinată de perspectivele sale asupra viitorului României și de viziunea sa politică. Se pare că ceea ce nu e bun pentru televiziunile de pe Dâmbovița e destul de interesant pentru cei de pe Tamisa.
Concluzia este clară: televizorul este cel mai mare votant, dar rămâne întrebarea: de ce acest dezechilibru? Poate că răspunsul se află în buzunarele adânci ale unor grupuri de interese care investesc mai mult în imagine decât în conținut. Sau poate că televiziunile locale s-au transformat în studio-uri de campanie, în care imparțialitatea este doar o legendă urbană.
@skynews #Romanian presidential candidate Calin Georgescu says he has „zero” links to the #Russian regime and that he is „not a fan” of #Putin
