La Cincu, o clădire care trebuia să devină centru de zi pentru copii cu dizabilități stă închisă după reabilitare. În jurul ei, buruienile au ajuns la aproape doi metri. Pe peretele clădirii din Cincu stă încă panoul care spune povestea investiției: 114.915,81 euro, bani publici prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, pentru un „Centru de zi pentru copii cu dizabilități”. Proiectul a început în iulie 2020 și, potrivit panoului oficial, trebuia finalizat la 31 decembrie 2023. La câțiva ani după termenul de finalizare,centrul nu este funcțional. Reporterii Transilvania365 au mers la fața locului și au stat de vorbă cu localnicii care vorbesc despre lucrări ce nu ar fi fost făcute, despre noi bani alocați pentru aceeași clădire și despre o administrație care nu le-ar fi explicat ce s-a întâmplat cu investiția.
În Cincu, drumul către centrul de zi pentru copii cu dizabilități duce către o clădire care, cel puțin la prima vedere, pare să aștepte de mult timp să-și înceapă adevărata viață. Nu copiii sunt însă cei care intră pe ușă, ci vegetația care a pus stăpânire pe terenul din jur. În spatele clădirii, buruienile sunt atât de înalte încât depașesc statura unui adult, iar imaginea generală este cea a unui obiectiv lăsat în așteptare, nu a unui centru social pregătit să primească beneficiari.
Un centru promis pentru copii cu dizabilități, lăsat în mijlocul buruienilor
Proiectul a fost o investiție necesară pentru copiii cu dizabilități din zona rurală a Țării Făgărașului. Ideea era simplă: terapiile și serviciile de care aveau nevoie copiii să fie aduse mai aproape de familii, astfel încât părinții să nu fie obligați să facă permanent naveta către Făgăraș sau Brașov. În 2020, în prezentările publice ale proiectului era vehiculată cifra de aproximativ 70 de copii din Țara Făgărașului care ar fi avut nevoie de asemenea servicii. Centrul urma să fie amenajat într-o clădire existentă, iar investiția trebuia să transforme spațiul într-un loc destinat activităților terapeutice. Cu alte cuvinte era vorba strict de reablitarea unei clădiri și nu de construirea acesteia de la 0.
Un an mai târziu, proiectul era legat și de o investiție mai amplă, de aproximativ un milion de euro, prin care administrația locală anunța că va putea susține dotarea centrului și cheltuielile cu personalul de specialitate. Erau menționați psihologi, asistent medical și alți specialiști, iar capacitatea estimată a centrului era de aproximativ 30 de copii.
În 2024, lucrările erau prezentate public ca fiind realizate în proporție de aproximativ 80%. Erau menționate lucrări la acoperiș, tavane, grupuri sanitare, izolație, centrală, fosă septică, pardoseli și dotări. Capacitatea estimată era atunci de 20-25 de copii, iar obiectivul era prezentat ca urmând să deservească întreaga Țară a Făgărașului.
Pe hârtie, proiectul avea, așadar, aproape tot ce îi trebuia: finanțare, destinație socială, beneficiari, lucrări și termen. În teren, lucrurile arată diferit.
„Totul a rămas ca în tren”
Un localnic cu care am discutat la fața locului descrie situația fără prea multe ocolișuri.
„Totul a rămas ca în tren, deci nu s-a întâmplat nimic aici”, spune acesta.
Clădirea există, dar este abandonată ca o ruină, iar terenul din jur nu transmite imaginea unei investiții aflate în pragul deschiderii. Buruienile au crescut în jurul clădirii, iar anumite porțiuni sunt atât de acoperite de vegetație încât accesul și întreținerea spațiului par să fi fost lăsate pe plan secund. Mai mult decât atât, curtea din față arată ca un loc părăsit: păpuși aruncate în iarbă, bocanci și alte deșeuri, dar și o groapă lasată descoperită care pare că așteaptă să cadă cineva în ea.
„Clădirea era bună. Noi, când eram copii, veneam aici la pictură”
Unul dintre localnici atrage atenția asupra faptului că imobilul nu a fost construită de la zero pentru acest proiect, ci doar reabilitat. „Clădirea era utilizabilă. Era bună”, spune acesta.
Omul își amintește de perioada în care imobilul era folosit pentru activități de pictură. „Noi, când eram copii, veneam aici. Domnul Suciu ne aduna și veneam la pictură aici.”
Bineînțeles, acest lucru nu înseamnă automat că imobilul nu necesita renovare. Un proiect de transformare a unei clădiri existente într-un centru destinat copiilor cu dizabilități presupune, evident, adaptări și lucrări specifice, însă suma pare nejustificată în condițiile în care vorbim despre 114.000 euro, bani cu care se poate ridica chiar o clădire de la zero. Oamenii se întreabă însă ce anume s-a făcut cu banii investiți?
„Au mai băgat în jur de 400.000 de lei”
În discuțiile purtate la Cincu apare și o acuzație care trebuie verificată cu maximă atenție. Un localnic afirmă că după investiția inițială ar fi fost alocați alți bani pentru aceeași clădire.
„Au mai băgat în jur de 400.000 de lei în această clădire”, susține acesta. În același timp, localnicii reclamă că anumite lucrări ar fi fost plătite, dar nu ar fi fost executate.
Dacă suma de aproximativ 400.000 de lei a fost într-adevăr cheltuită pentru clădire, administrația trebuie să poată spune exact pe ce. Dacă au fost lucrări suplimentare, trebuie să existe documente care să arate ce s-a schimbat față de proiectul inițial și de ce aceste lucrări au devenit necesare. Dacă suma nu are legătură cu centrul de zi, atunci lucrurile sunt și mai simple!
Buruienile nu sunt singura problemă reclamată de oameni
Starea terenului din jurul centrului este însă una dintre nemulțumirile cele mai vizibile. Un localnic atrage atenția că administrația dispune de utilaje pentru întreținerea domeniului public.
„Avem tractor cu cositoare. Avem tractor cu lamă. Noua conducere a mai cumpărat unul nou”, spune acesta.
Când vorbim despre un obiectiv social finanțat din bani publici, imaginea contează. Un centru destinat copiilor trebuie să fie accesibil, întreținut și pregătit pentru beneficiarii săi, nu să pară că este înghițit treptat de vegetație.
Localnicii indică și probleme despre care susțin că țin de modul în care au fost executate lucrările. În timpul filmării, unul dintre aceștia arată o zonă a clădirii și afirmă: „Unde merge apa? Nicăieri. Merge în perete.”. Mai mult decât atât, din imagini pot fi observate zone care ridică semne de întrebare în privința finisajelor și a stării anumitor elemente ale clădirii. Cum s-a făcut recepția?
De ce nu funcționează în 2026 un proiect care trebuia finalizat în 2023?
Nu există nimic neobișnuit în faptul că un proiect public poate întârzia. Pot exista probleme de execuție, modificări legislative, blocaje administrative, neînțelegeri contractuale, probleme cu finanțarea sau lucrări suplimentare, dar atunci aceste lucruri trebuie explicate.
În cazul de față, avem o dată precisă înscrisă pe panou: 31 decembrie 2023. Avem apoi anul 2026 și o clădire care nu funcționează și, mai mult decât atât, pare că este lăsată în paragină. Un centru destinat copiilor cu dizabilități nu ar trebui să fie cunoscut în primul rând pentru buruienile care îl înconjoară, darr exact aceasta este imaginea pe care am găsit-o la fața locului. Copiii încă nu au intrat pe ușă. În schimb, buruienile au intrat deja în curte…
