Un cunoscut om de afaceri a publicat zilele trecute în social media profitul și cifra de afaceri a firmelor la care este proprietar. Acesta a arătat că la capitolul datorii către statul român sau angajați, a înregistrat zero datorii. Acesta se întreabă retoric cât de solidar să mai fie cu statul român?
Postarea vine în contextul în care Guvernul României pregătește noi taxe și impozite, majorări de TVA și multe alte măsuri fiscale draconice pentru mediul privat românesc.
Un om de afaceri cu zero datorii la stat își strigă disperare
Adrian Dragomir, unul dintre puținii antreprenori care își declară deschis veniturile și contribuțiile, a descris într-un mesaj simplu, dar dureros de relevant, realitatea tot mai apăsătoare a mediului de afaceri din România. El a explicat că firmele pe care le administrează împreună cu soția sa sunt profitabile, au plătit toate taxele, nu au datorii nici la stat, nici la furnizori și nici față de angajați. O performanță rarisimă într-un sistem în care, paradoxal, tocmai cei corecți ajung să fie penalizați cel mai tare, potrivit bzi.ro.
„Încă încerc să înțeleg cum puteam să fiu mai solidar cu statul”, scrie el cu ironie amară. Pentru că exact asta li se cere antreprenorilor ca el: să fie și mai solidari, să plătească și mai mult, să suporte nota de plată pentru eșecurile cronice ale statului român. Iar această „solidaritate” forțată vine într-un context politic marcat de impostură și ipocrizie.
Adrian Dragomir exprimă, fără să o spună direct, sentimentul de neputință și de revoltă al unei întregi generații de antreprenori. Oameni care creează locuri de muncă, plătesc impozite, nu fug cu banii în paradisuri fiscale și nu trăiesc din contracte cu statul. Dar care sunt mereu în prima linie când vine vorba de austeritate, creșteri de TVA, taxe suplimentare, contribuții mărite, reforme fiscale făcute din pix.
Nu elitele corupte, nu funcționarii care iau șpăgi și nici parlamentarii cu pensii speciale vor deconta „solidaritatea” cerută de stat. Ci antreprenorii care mai țin economia pe linia de plutire. Și în fața acestui tablou absurd, statul continuă să le ceară „înțelegere”, „responsabilitate” și „loialitate”. O loialitate pe care, din păcate, nu o oferă niciodată în schimb. Un om de afaceri cu zero datorii la stat își strigă disperarea, dar statului român nu îi pasă pentru că are nevoie de bani ca să-și plătească sinecuriștii și amantele.
