Cu aproximativ un an în urmă, guvernul de la Budapesta anunța intempestiv sistarea de urgență a finanțărilor destinate presei de limba maghiară din Transilvania, din considerente financiare. Oficial, războiul și imigranții au pus pe butuci economia Ungariei, care a fost nevoită să strângă cureaua și să prioritizeze cheltuielile. Neoficial, apropierea de Rusia, politica păguboasă de pomeni și blocarea fondurilor europene pentru cauze ce țin de lipsa de transparență a statului ungar au dus la risipirea peste măsură a bugetului de stat și privarea acestuia de surse importante de venit din partea Uniunii Europene. Mass media din Transilvania, clădită cu mulți bani și resurse financiare fantastice, a trecut la categoria „și altele” pentru Budapesta, mai preocupată de ograda proprie și de stingerea din fașă a posibilelor răzmerițe interne decât de investiții în imagine și ideologie peste hotare.
O primă concluzie ar fi că au fost publicații care s-au închis. În cea mai mare parte a acestor cazuri, a fost vorba de publicații locale, care efectiv nu au mai putut să își justifice cheltuielile, în condițiile în care veniturile pe care le realizau nu se bazau pe criterii de performanță ci pe donații sau subvenții din partea Budapestei. Presa mică de limba maghiară nu a fost obișnuită să funcționeze după criterii de competitivitate și să atragă în mod natural publicitate, parteneri sau colaborări care să echilibreze balanța de cheltuieli a unei redacții. Cei care au avut de suferit cel mai mult au fost chiar cititorii din micile comunități, care au încetat să mai afle lucruri despre temele care sunt de interes pentru ei pentru că…
A supraviețuit la nivel de avarie doar presa regională sau națională de limba maghiară. Aceasta este cea de-a doua concluzie. În mare parte, dacă nu s-a închis de tot, presa a migrat în on-line. Aici deja vorbim de alte categorii de cititori decât cititorii edițiilor imprimate. Deci s-a schimbat profilul cititorului, canalul de comunicare către acesta și tematica articolelor, care a fost adaptată la publicul țintă, unul regional sau național, ceea ce a suprimat aerul personal al unor articole care scriau despre evenimente tangibile pentru cititori. Presa regională s-a transformat în ceva impersonal, ceva care relatează că se întâmplă lucruri undeva, în locuri pe care probabil le cunoaștem dar cu care nu interacționăm, deci nu prea ne influențează. Iar dacă nu ne influențează, ne mai e utilă informația livrată?
A treia concluzie este că, deși presei de limba maghiară i s-a tăiat brusc și brutal finanțarea, aceasta nu a schimbat semnificativ linia editorială. Aici ar putea fi două motive: fie îndoctrinarea a mers până într-acolo încât jurnaliștii maghiari nu știu să scrie și altceva decât osanale pentru Fidesz și UDMR, fie se păstrează linia în speranța că finanțările vor reveni iar cei care își vor fi păstrat fidelitatea în vremuri grele vor fi recompensați la un moment dat pentru loialitate de către Budapesta. Personal, acele vremuri nu cred că se vor mai întoarce pentru că…
Ungaria deja controlează ideologic maghiarii din Transilvania prin televiziunile ungare preluate de operatorii naționali de cablu și presa on-line, accesibilă de oriunde. Aceasta era plasa de siguranță a guvernului de la Budapesta, faptul că publicațiile din Ungaria ajung oricum, prin audiovizual sau prin internet în Transilvania, costurile suplimentare pentru producțiile naționale fiind egale cu zero, în condițiile în care ceea ce se emite din Ungaria este deja sanitizat de orice elemente care nu respectă linia oficială de propagandă. Ca o notă suplimentară, din acest circuit al știrilor de la emițător la receptor, a fost eliminat UDMR, care, deși rar, s-a mai întâmplat să „bruieze” anumite mesaje după propriul interes.
