Datele publicate de Eurostat arată o evoluție divergentă între piața turistică europeană și cea din România în primele trei luni ale anului 2026, în contextul unei creșteri generale la nivelul Uniunii Europene.
La nivelul blocului comunitar, s-au înregistrat 471,1 milioane de nopți petrecute în unități de cazare turistice în primul trimestru al anului, în creștere cu 3,4% față de aceeași perioadă din 2025. Evoluția a fost constantă pe parcursul lunilor ianuarie (143,5 milioane de nopți, +3,2%), februarie (154,4 milioane, +3,4%) și martie (173,2 milioane, +3,7%), semnalând o cerere stabilă pentru turismul european la început de an.
În acest context, România se detașează negativ. Țara a înregistrat o scădere de 6,7% a nopților petrecute în structurile de cazare turistică, fiind printre puținele state membre aflate pe minus, alături de Lituania și Luxemburg. Evoluția vine în contradicție cu tendința generală din Uniune și indică o contracție a cererii turistice în perioada analizată.
Un alt indicator relevant îl reprezintă structura pieței. Doar 22,4% din totalul nopților de cazare din România sunt generate de turiști străini, unul dintre cele mai scăzute niveluri din UE. Această dependență ridicată de turismul intern limitează capacitatea sectorului de a compensa eventualele scăderi ale consumului local prin atragerea de vizitatori internaționali.
La nivel european, segmentul vizitatorilor străini a crescut cu 5,5%, în timp ce turismul intern a avansat cu 1,7%. Unele state au înregistrat performanțe notabile pe componenta externă, precum Irlanda (+42,3%), Lituania (+24,1%) și Slovacia (+15,4%), în timp ce alte piețe au raportat scăderi, inclusiv Letonia, Bulgaria și Belgia.
Diferențele evidențiate de datele Eurostat sugerează o polarizare tot mai accentuată a turismului european. În timp ce o parte a statelor membre își consolidează atractivitatea internațională, România rămâne într-o zonă de stagnare sau recul, cu o expunere redusă pe piața vizitatorilor străini și o sensibilitate ridicată la evoluțiile interne ale cererii.
În lipsa unei creșteri a componentelor externe, sectorul turistic românesc rămâne vulnerabil la fluctuațiile economice interne.
