Guvernul râsului! Pe mâna cui vrem să ne „reformăm” țara?
România pare prinsă într-o piesă de teatru absurd, dar cu actori tragico-comici. Cum altfel să numești tentativa PSD, PNL și USR de a „reconstrui” țara cu un Guvern plin de figuri neinspirate, nepregătite și, în unele cazuri, pur și simplu ridicole?
După o lungă perioadă de stat pe margine, USR s-a aruncat primul în ring, prezentând o listă de propuneri pentru viitorul Guvern Bolojan care, mai degrabă, stârnește râsul decât speranța. De la pretenții diplomatice fără diplomație, la apărarea țării de către absolvenți obscuri, avem toate ingredientele unei comedii de proporții. Problema e că nu e o piesă de teatru. E chiar realitatea.
USR, guvernarea prin CV-uri lustruite și realitate ignorată
Oana Țoiu, propusă la Externe, pare că a confundat diplomația cu activismul de Facebook. A-l ataca pe Donald Trump sau pe J.D. Vance poate fi o declarație de poziție în bula progresistă, dar nu e o calitate pentru a gestiona relațiile internaționale ale României. Externele cer echilibru, tact și viziune, nu spontaneități adolescentine și ieșiri emoționale.
Diana Buzoianu vrea Mediu, deși nimeni n-a auzit de ea în acest domeniu. E o propunere anostă, fără realizări concrete, ca și cum ar fi fost extrasă la tombola de partid.
Dar apogeul îl atinge Ionuț Moșteanu, pus pe listă la Apărare, cu o diplomă de la Biotera. Să-l pui la Apărare e echivalentul cu a trimite un clovn la o ședință NATO. Dacă nu ar fi tragic, ar fi de râs cu lacrimi. În contextul geopolitic actual, România nu-și poate permite astfel de experimente.
La Digitalizare, un alt nume care sună a glumă: Radu Miruță. Cine este? Ce-l recomandă? Tăcere. Un alt anonim propus într-un domeniu esențial într-o țară care abia începe alfabetizarea digitală.
PSD, combinatorii de serviciu și eternii reciclați
PSD, mașinăria de cadre vechi și grele, nu se lasă mai prejos. În loc de reformă, ne oferă recilare. Vechea garnitură cu fețe obosite de putere reapare în forță.
Ciprian Șerban este propus la Transporturi. Singura problemă: nu are absolut nicio treabă cu domeniul. Și nici vreo carismă, nici vreun discurs coerent. Când deschide gura, îți vine să oprești televizorul și să-ți pui mâinile la ochi.
Marian Neacșu, eternul vicepremier în umbră, nu se mai satură. Vrea din nou funcție, deși bilanțul său e zero barat pentru cetățean. Dar partidul îl vrea acolo, semn că în PSD criteriul e „cine e mai combinator, ăla câștigă”.
Florin Manole la Muncă, Radu Marinescu la Justiție, Florin Barbu la Agricultură, Bogdan Ivan la Energie, toate aceste nume au în comun un lucru: lipsa de performanță vizibilă și promovarea pe criterii de partid, nu de competență. Practic, țara e pe mâna rețelelor interne și a prieteniilor de culise.
PNL, între Predoiu, Burduja și Bolos: aceeași ciorbă reîncălzită
PNL pare să mizeze pe conservare, nu pe inovație. Cătălin Predoiu rămâne la Interne, Daniel David este, într-adevăr, una dintre puținele propuneri cu adevărat justificate, pentru Educație. Marcel Boloș și Sebastian Burduja își dispută Fondurile Europene și Finanțele, o bătălie care pare mai degrabă despre influență și imagine, decât despre viziune pentru redresarea economică.
Cine salvează România? Aceiași care au adus-o aici
Privind lista completă, concluzia e tristă. Suntem în fața unei repetiții periculoase. Partidele mimează reforma, dar păstrează vechile metehne: promovarea pe pile, fidelități de gașcă și calcule de imagine.
România nu mai are timp pentru astfel de experimente. Avem nevoie de profesioniști, de oameni conectați la realitate, nu de umpluturi politice. Să ne mai mirăm apoi că tinerii pleacă, că încrederea în instituții se prăbușește, că investițiile fug și speranța moare câte puțin în fiecare zi?
E vremea să nu mai râdem. Ci să fim furioși.
Căci acest Guvern al râsului ne costă ani pierduți, șanse ratate, vieți afectate. Și poate că e timpul ca râsul să se transforme în responsabilitate civică. Să nu-i mai lăsăm să ne trateze ca pe niște spectatori amuzați. Nu mai e de râs. E de plâns. Sau, mai bine zis, de trezit.






