Democrația în România: Două măsuri, două greutăți?
În România, statul de drept și libertatea de exprimare sunt piloni fundamentali ai democrației. Cu toate acestea, realitatea ultimelor evenimente scoate la iveală diferențe flagrante de tratament aplicate în funcție de afinitățile politice ale cetățenilor. Observăm un dublu standard care ridică întrebări legitime despre echilibrul și imparțialitatea instituțiilor statului și ale presei naționale.
Proteste și represiune: cine are voie să își exprime opinia?
Un exemplu concret îl reprezintă atitudinea autorităților față de chemarea la proteste. Atunci când liderii unui partid politic precum USR îndeamnă oamenii să iasă în stradă, nu există reacții adverse sau represalii. Însă, dacă un cetățean obișnuit, mai ales un simpatizant al unui candidat independent, face același lucru, riscă să fie reținut și tratat ca un infractor. Aceste discrepanțe ridică întrebarea: cui îi este permis să își exercite dreptul constituțional la libera exprimare?
Un caz notabil este cel al susținătorilor lui Călin Georgescu, candidatul independent care a generat controverse și a fost supus unei adevărate campanii de demonizare. Orice încercare de mobilizare din partea acestora pe rețelele sociale este imediat sancționată, în timp ce alte partide sau grupuri primesc un tratament preferențial.
Televiziunile naționale și “prostituția mediatică”
Un alt aspect grav este reprezentat de implicarea mass-mediei într-o campanie de denigrare a candidatului independent. În absența marilor partide care alimentează financiar conturile trusturilor media, televiziunile naționale au recurs la speculații și atacuri repetate. Se discută obsesiv despre averile simpatizanților lui Călin Georgescu, de parcă doar politicienii și interlopii ar avea dreptul să dețină bunuri materiale.
Mai mult, până în prezent, nimeni nu a adus dovezi concrete împotriva candidatului, însă linșajul mediatic continuă. După primul tur al alegerilor, televiziunile au repetat obsesiv tema implicării Rusiei, doar pentru ca acum să lase subiectul în aer, fără nicio concluzie. Unde sunt dovezile și de ce tăcerea bruscă? Această lipsă de coerență pune sub semnul întrebării integritatea unor instituții media care ar trebui să servească adevărul și interesul public.
Umilința votanților: anularea alegerilor și tăcerea mediatică
Un alt subiect ignorat cu desăvârșire este anularea alegerilor în anumite sectoare pe motive considerate puerile de către mulți. Mii de români au stat ore întregi la cozi pentru a-și exercita dreptul democratic, doar pentru ca voturile lor să fie invalidate. De ce această umilință nu devine un subiect de interes național? De ce tăcerea generalizată?
În timp ce televiziunile și anumiți jurnaliști sunt preocupați să atace un candidat independent, ignoră complet frustrarea unui popor care simte că i se încalcă drepturile fundamentale. Românii merită răspunsuri și o presă responsabilă, nu o campanie de manipulare și denigrare.
O popularitate care crește în ciuda atacurilor
Paradoxal, cu cât campania împotriva lui Călin Georgescu devine mai intensă, cu atât popularitatea sa crește. Acest fenomen arată o lipsă de înțelegere din partea unor jurnaliști cu pretenții. Atacurile nefondate nu fac decât să consolideze sprijinul public pentru un candidat perceput ca o alternativă la sistemul actual.
În final, democrația în România se află la un moment de răscruce. Dublul standard aplicat de autorități, linșajul mediatic și tăcerea în fața problemelor reale nu fac decât să amplifice frustrarea cetățenilor. Românii au dreptul la o presă liberă, la alegeri corecte și la un stat care să îi trateze egal. Altfel, democrația rămâne doar un ideal îndepărtat.
