Profesorul de genetică și Dendrologie la Facultatea de Silvicultură și exploatări forestiere din Brașov, Alexandru Lucian Curtu, ne vorbește despre proveniența laricelui de pe Tâmpa și despre faptul că sămânța de larice plantat la Brașov provine din Alpii tirolezi, mai precis din nord vestul Tirolului, Austria.
”Care este proveniența laricelui de pe Tâmpa?
De-a lungul timpului, vegetația de pe Muntele Tâmpa a fost influențată în mare măsură de om. Secole la rând, vegetația lemnoasă a fost îndepărtată de pe Tâmpa pentru obținerea de lemn pentru încălzirea locuințelor și construcții, din motive de apărare a cetății din vale, precum și datorită pășunatului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, cei care conduceau destinele orașului Brașov au demarat primele lucrări de împădurire, coordonate de inginerul silvic al orașului, Eduard Zaminer.
Printre speciile de arbori folosite în lucrările de împădurire s-a numărat și laricele (sin. zadă, crin), Larix decidua, o specie de conifere cu acele căzătoare, care poate atinge dimensiuni excepționale (50 m înălțime și diametre la baza trunchiului de 1-2 m). Laricele este un arbore răspândit în Munții Alpi, Sudeți, Tatra și pe Valea Vistulei în Polonia, dar care apare insular și în Carpații Românești, spre exemplu, în Munții Bucegi și Ciucaș. Pădurile naturale cu larice au fost mult mai răspândite în trecut, însă datorită calității superioare a lemnului de larice, acesta a fost extras și folosit în construcții și pentru mobilă. Ca o curiozitate, bârne din lemn de larice au fost folosite la construcția castelului Peleș din Sinaia, conform unor însemnări ale lui F. Mack, inginerul silvic al Casei Regale a României la început de secol XX.
În însemnările despre plantațiile din jurul Brașovului s-a păstrat informația că semințele de larice au fost furnizate de firme specializate în comerțul cu semințe din Monarhia Austro-Ungară, fără a se preciza însă zona din care acestea s-au recoltat. În registrele silvice pentru zona Brașovului este menționat în dreptul speciei larice ”proveniență necunoscută”.
După mai bine de 130 de ani de la plantare, un studiu genetic efectuat de o echipă de cercetători de la Austrian Research Centre for Forests (BFW) și Universitatea Transilvania din Brașov a reușit să identifice regiunea de origine a semințelor folosite la sfârșitul secolului al XIX-lea pentru producerea puieților plantați pe Tâmpa, pe versanții din Schei, dar și de-a lungul Văii Prahovei și în pasul Bratocea.
Din analizele genetice a reieșit că sămânța de larice utilizată la Brașov, inclusiv pe Tâmpa, provine din Alpii tirolezi, mai precis din nord vestul Tirolului, Austria. Astfel, ”părinții” frumoaselor exemplare de larice de pe Tâmpa au trăit și poate o parte dintre ei mai trăiesc – longevitatea la larice poate fi de 800 de ani – la peste 1.100 km depărtare de Brașov, în Alpii Tirolezi. Acesta este un exemplu despre posibilitățile nebănuite oferite de analizele genomice de a răspunde la întrebări privind răspândirea actuală a unor specii de plante.
Mai multe detalii despre studiul publicat în Annals of Forest Science puteți găsi la adresa:
Sursă: Facebook Facultatea de Silvicultură și exploatări forestiere din Brașov
