Acasă Actualitate Scrisoare deschisă a Comisiei Natura 2000 către Ministerul Mediului. „Liber la vânătoare...

Scrisoare deschisă a Comisiei Natura 2000 către Ministerul Mediului. „Liber la vânătoare pentru urși! În câți ani nu vom mai avea urși în România?”

0

Scrisoare deschisă

Către: Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor
În atenția: Dlui ministru Mircea FECHET
Subiect: Informarea din partea delegațiilor române, slovace și finlandeze privind reevaluarea stării de conservare a populațiilor de urși bruni din Europa – ședința ENVI 25.03.2024

Stimate Domnule Ministru,

Dorim să adresăm autorității pe care o reprezentați poziția noastră privind inițierea de către România, Finlanda și Slovacia a unei propuneri de delistare a speciei urs brun din Anexa 4 în Anexa 5 a Directivei Habitate.

Considerăm că decizia luată de MMAP de a iniția această informare catre Consiliul de mediu al UE contravine principiilor enunțate de dumneavoastră privind dialogul și transparența. În aceeași perioadă în care MMAP pregătea această inițiativă, ați organizat cu o frecvență de două săptămâni ședințe ale grupului de lucru pe carnivore în care s-a dezbătut doar modificarea OUG 81/2021 fără a iniția o discuție legat de inițiativa României de a elimina protecția speciei, în fond, fără a discuta această decizie cu partenerii dvs. de dialog din grupul de lucru sau măcar cu mediul academic, ceea ce indică în mod evident interesul electoral superior.

Considerăm acest demers ca fiind total nepotrivit ținând cont de atât de contextul istoric, cât și de cel prezent din România, precum și față de argumentele ce urmează:

• În lipsa statutului de protecție, Ministerul Mediului nu va mai avea justificarea de a plăti despăgubiri pentru pagube indiferent de context, ci va fi obligat să aloce cote tot mai mari care vor fi realizate fără nicio urmă de control din partea statului. Fermierii Români păgubiți de urs vor rămâne în marea lor majoritate lipsiți de posibilitatea de a primi despăgubiri. Însăși mecanismul de compensare va deveni un subiect de discuție deoarece diferența dintre o specie protejată și una liberă la vânătoare este semnificativă în termeni sistemici. Coexistența om-urs, obiectiv ce nu este clar definit în Directiva Habitate, este în relație de dependență cu interesul arătat speciei, interes susținut chiar de statutul de protecție prezent. În lipsa acestui statut, România nu ar fi promovat și nu ar fi încurajat implementarea de plăți compensatorii și alte mecanisme de prevenție a pagubelor, unele chiar susținute de administrația din care faceți parte. Prin urmare, din măsurile luate până acum, acest obiectiv pare a fi unul care este de dorit a fi atins. Un exemplu din direcția opusă este cazul speciei șacal, specie din Anexa 5 a Directivei Habitate mecanismele de compensare a pagubelor nu funcționează deoarece acestea trebuie asigurate de Gestionarii de fonduri cinegetice.

• Ministerul Mediului nu a dat dovadă de-a lungul anilor de bună credință în ceea ce privește reducerea conflictelor cu ursul. Nu a implementat mecanisme preventive în zonele problematice, nici nu le-a încurajat, practic nu a acționat în spiritul Directivei Habitate, și anume de a demonstra lipsa oricărei alte alternative satisfăcătoare (art. 16) la cotele de vânătoare, recoltă, prevenție, intervenție propuse. Mai mult decât atât, nu a reușit să constrângă gestionarii de fonduri cinegetice să-și realizeze cotele după anul 2016, astfel încât urșii habituați, responsabili de majoritatea conflictelor, să fie extrași, pentru a proteja comunitățile locale, la care ați făcut referire și pe care le-ați folosit ca argument politic la interpelarea de săptămâna aceasta la Comisia Europeană.
• Analizând evoluția populației de urs din România se poate observa că în ultimii 80 de ani, la fiecare schimbare în sensul relaxării măsurilor de protecție, populația acestuia a scăzut semnificativ. În perioada 1990-1996, perioadă când specia nu a fost protejată populația a scăzut de la cca. 8000 la cca. 5000 de exemplare, conform datelor furnizate de RNP și AGVPS, singurii gestionari de fond cinegetic din acea perioadă. În ciuda discursului public al gestionarilor de fonduri cinegetice care își arogă meritul că ursul a ajuns la starea de conservarea actuală, dorim să precizăm că acest succes este datorat reglementărilor legislative și nu existenței necondiționate a acestui grup profesional.

• Credem că o eventuală reducere a statutului de protecție va avea și efecte indirecte asupra populației de urs prin creșterea cazurilor de braconaj, va încuraja braconajul, ceea ce va duce ca într-un interval de timp de 5-10 ani populația speciei să coboare sub pragul de 5900 de urși, prag asumat ca populație de referință de către România, ceea ce va duce la o altă inițiativă de protejare. Prin urmare, prin aceste mișcări politice, nejustificate științific, politicienii din România mențin managementul ursului într-un cerc vicios, ce alimentează conflictele de mediu în România, folosindu-se mereu de scurtături administrative și soluții pe termen scurt.

• Efectul reducerii protecției se va simți și la nivelul cercetării din România, întrucât toate proiectele derulate în ultimii 20 de ani ce au vizat si cercetarea ursului au fost realizate din fonduri europene, fonduri ce nu vor mai putea fi alocate pentru studiul si managementul acestei specii, acest tip de proiecte nemaifiind finanțabile din bugetul UE.

Coalitia Natura 2000 nu se opune unui sistem de management a speciei urs în care unul dintre piloni să fie vânătoarea, dar cu siguranță ne opunem readucerii managementului speciei la unul similar celui ce se realiza în perioada anilor 1900-2000 când aspectele ecologice, sociale și economice erau diferite.

Considerăm că implicațiile acestei inițiative privind delistarea ursului din Anexa 4 în Anexa 5 a Directivei Habitate sunt semnificativ mai complexe decât pot părea la prima vedere. Această decizie nu va contribui semnificativ la reducerea conflictelor om-urs, ba mai mult, fermierii români vor avea mai mult de pierdut, iar singurul grup ce va beneficia direct de această măsură vor fi gestionarii de fonduri cinegetice. De altfel, chiar dumneavoastră v-ați exprimat nedumerirea în legătură cu motivele pentru care gestionarii de fonduri cinegetice nu sunt doritori sa aplice derogările existente în prezent – răspunsul furnizat chiar de ei este că extragerile exemplarelor problemă nevaloroase, cu personalul tehnic nu prezintă interes economic pentru ei.

Director executiv – George Kudor

Foto: arhivă