România începe anul sub semnul austerității. Valul de măsuri fiscale, creșteri de taxe și impozite, renunțări la plafonări și tăieri de cheltuieli sociale apasă tot mai greu pe umerii populației. Guvernul condus de Ilie Bolojan vorbește despre „responsabilitate bugetară” și „corecții necesare”, însă pentru milioane de români realitatea se traduce simplu: mai puțini bani în buzunar și costuri mai mari pentru traiul zilnic.
Eliminarea plafonărilor la energie, majorarea unor taxe și impozite, reducerea sau înghețarea unor beneficii sociale, dar și tăierile de cheltuieli în mai multe sectoare au creat un sentiment generalizat de sufocare economică. În timp ce discursul oficial insistă pe „stabilitate”, oamenii resimt doar instabilitatea tot mai apăsătoare cu fiecare factură și fiecare drum la supermarket.
Statisticile Institutului Național de Statistică confirmă această realitate resimțită zilnic de populație. În trimestrul III al anului 2025, o gospodărie din România a avut venituri medii lunare de aproximativ 9.420 de lei, în scădere față de trimestrul anterior. Mai grav este că aceste venituri nu țin pasul cu cheltuielile, care au ajuns la peste 8.079 de lei lunar pe gospodărie, reprezentând aproape 86% din totalul veniturilor.
În mediul urban, presiunea este resimțită mai ales prin costurile ridicate ale locuinței, energiei și serviciilor, în timp ce în mediul rural, dependența de prestațiile sociale face ca orice ajustare bugetară să aibă efecte imediate și dureroase. Tăierile sau limitările alocațiilor, ajutoarelor și subvențiilor lovesc exact în categoriile deja vulnerabile.
Cu alte cuvinte, marja de siguranță a unei familii se subțiază periculos. Românii cheltuie aproape tot ce câștigă, iar spațiul pentru economii sau investiții personale este tot mai mic.
Un capitol care apasă greu este cel al impozitelor, contribuțiilor, cotizațiilor și taxelor, care ajung la aproape 2.700 de lei lunar pe gospodărie, adică peste o treime din totalul cheltuielilor. Practic, înainte de mâncare, utilități sau sănătate, românii plătesc statul.
Cele mai mari cheltuieli rămân cele pentru consumul zilnic. Alimentele și băuturile nealcoolice reprezintă peste 30% din cheltuielile totale de consum ale unei gospodării, urmate de costurile cu locuința, apa, electricitatea și gazele, care depășesc 15%. Transportul și sănătatea completează lista cheltuielilor esențiale, în timp ce educația rămâne, simbolic, la coada clasamentului, cu sume infime alocate lunar.
Diferențele dintre mediul urban și rural sunt la fel de grăitoare. În orașe, cheltuielile sunt mai mari, în special din cauza serviciilor și utilităților, iar ponderea taxelor este semnificativ mai ridicată. În mediul rural, populația se bazează mai mult pe prestații sociale și pe consumul din resurse proprii, ceea ce face ca orice tăiere sau înghețare a ajutoarelor să fie tot mai apăsătoare.
Concluziile sunt clar: statul strânge cureaua, dar o face în jurul gâtului contribuabilului. În lipsa unor politici care să stimuleze real veniturile și să reducă povara fiscală pe muncă, austeritatea riscă să devină nu o etapă, ci o stare permanentă pentru o țară în care educația primește firimituri, sănătatea este subfinanțată, iar nivelul de trai rămâne fragil. Dar oare cât mai pot duce românii?
