„De ce scriu ăștia pe pereți” este primul documentar românesc despre graffiti și street art, în care se caută răspunsuri la întrebarea pe care, probabil, o au mulți cetățeni care se trezesc cu graffiti sau taguri pe zidurile blocurilor.
Joi 27 iunie, primul documentar românesc despre grafitti va fi proiectat la Centrul Cultural Reduta, (Strada Apollonia Hirscher 8), începând cu ora 19:00.
Filmul va fi urmat de o discuție cu Boeru Alin, regizorul filmului și cu unul dintre artiștii urbani din Brașov, care apare în documentar.
Alin Boeru este un scenarist şi regizor român, născut în 1987, în Ploieşti. Din 2006 locuieşte în Bucureşti și, deși a avut tangențe cu domeniul cinematografic, pe platou (regie, actorie, producţie, supervizare scenariu), dar şi în afara lui (scriere scenarii, promovare artistică, implicare în organizarea unor festivaluri de film din România etc), de-abia din 2022 a renunțat la viața de corporație pe care o avea de peste 10 ani, pentru a se dedica total realizării de filme.
Este unul dintre fondatorii grupului independent de producţie cinematografică Baia Băieților, alături de Răzvan Oprescu și Vlad Ghinea.
Din 2020, colaborează cu Wearebasca, casa de producție care a și produs documentarul de lungmetraj – De Ce Scriu Ăștia Pe Pereți? – primul din România despre graffiti și street-art.
Alin a scris, alături de Igor Cobileanski, scenariul pentru filmul de lungmetraj Comatogen, aflat în postproducție, regizat de cel din urmă.
Sinopsis (scurt)
Încercând să înțeleagă dedesubturile fenomenului graffiti și street art din România, un corporatist ajunge să se descopere pe sine.
Pornit ca o analiză obiectivă a unei contraculturi, documentarul se transformă într-o poveste intimă de maturizare (coming-of-age) a unui bărbat de 35 de ani, înghițit de universul diferit pe care îl descoperă.
Filmul explorează toate dimensiunile și specificitățile aceste comunități – de la intervențiile pe metrouri, tramvaie, trenuri, ajungând la acțiuni clandestine pe străzi, în spațiul public sau în locuri abandonate.
Sinopsis (lung)
Trecând prin cele mai importante momente din istoria recentă a României, un simplu angajat de corporație devine regizor de film documentar și îi întâlnește pe cei mai importanți reprezentanți ai fenomenului graffiti și street art. Regizorul se transformă într-un personaj activ și devine ghidul personal al privitorului prin măruntaiele culturii urbane, experimentând puțin din senzațiile brute pe care grafferii și artiștii stradali le au atunci când desenează în spațiul public.
Pornit ca o analiză obiectivă a acestei subculturi, filmul devine o experiență direct- transformatoare pentru autorul său, prezentând constant o paralelă între lumea din care provine regizorul și cea pe care o descoperă.
Pe lângă o imagine subiectivă de ansamblu asupra scenei de street art din România, privitorul este purtat într-o călătorie personală, alături de un bărbat în căutarea propriei voci. Deși fiecare întâlnire cu un graffer sau artist stradal adaugă un nou strat incertitudinii personale, îi oferă, în același timp, spațiu pentru reconstrucție.
Materialele de arhivă au scopul de a ilustra atmosfera din cadrul mișcării pe parcursul ultimilor 30 de ani. Filmul explorează toate dimensiunile și specificitățile aceste comunități – de la intervențiile pe metrouri, tramvaie, trenuri, ajungând la acțiuni clandestine pe străzi, în spațiul public sau în locuri abandonate.
Chiar dacă filmul începe ca o încercare de a răspunde la întrebarea „De ce scriu ăștia pe pereți?”, întreaga experiență devine intimă și adaugă un spațiu de introspecție. Se explorează modul în care literele și desenele pe care le întâlnim întâmplător zi de zi desenate în spațiul public ne impactează viața și se acordă o atenție deosebită schimbărilor care pot apărea în noi atunci când suntem deschiși la minte în fața celor care, în general, sunt considerați simpli „vandali și golani”.
În final, inspirat de oamenii întâlniți și de experiențele trăite în timpul realizării documentarului, corporatistul decide să-și schimbe complet viața și să se dedice total lumii filmului. Din acest punct de vedere, filmul reprezintă o poveste de maturizare (coming-of-age) a unui bărbat de 35 de ani.
