Mirosul mâncării se combină cu cel de cetină și de fum și deja știu că bolul cu ciorbă o să răsfețe rapid papilele gustative, domolind foamea unui drumeț care tocmai coborâse din Creastă și lansase comanda încă din pragul cabanei.
Între Ioana Popa de acum cinci ani, aranjată la patru ace, cum îi șade bine unei directoare de vânzări, și Ioana „de la Suru”, așa cum este cunoscută astăzi în lumea montaniarzilor, este drum lung. O cale anevoioasă pe care singură și-a ales-o în ciuda oricărei logici.
La Suru ajungi pe poteca „punct roșu” care pleacă din Sebeșul de Sus, străbătând Valea Moașei, poate printre puținele văi sălbatice ale Munților Făgăraș. Astfel de peisaje, încă bogate în vegetație și cursuri de apă, devin tot mai rare, pe măsură ce construcțiile avansează spre poalele munților, deși, în nenumărate cazuri, fauna și flora sunt puse în pericol.
Tot din Sebeș pleacă poteca istorică, marcată „triunghi roșu”, care străbate Piciorul Moașei, conducând călătorul prin păduri umbroase, până la luminișul în care, la 1940, a fost clădită vechea cabană.
Mai există o potecă dinspre Avrig, peste podul Jibrii, trecând prin Izvorul Florii, cu urcare mai domoală spre Muchia Moașei, sau o alta, din traseul de Creastă, accesibilă celor care știu că drumețiile montane sunt mai mult decât o simplă plimbare în parc.
Ioana Popa a ajuns la Suru printr-un joc al sorții, într-un concediu de odihnă care avea să-i schimbe viața: „Cabana mi-a plăcut enorm. A fost dragoste la prima vedere și în aceeași zi am aflat că era de vânzare. Totul s-a petrecut acum 10 ani, pe vremea când eu chiar nu aveam ceva al meu. Și, oricum, habar n-am avut pe atunci în ce m-am băgat.”
Așa se face că eventualul apartament pe care urma să-l cumpere în Sibiu, a luat forma unei cabane la 1450 de metri altitudine pe Muchia Moașei din Munții Făgăraș, achiziționată cu nonșalanța pe care mai toți tinerii o au.
Citește în continuare povestea Ioanei Popa pe sibiuindependent.ro.
