La începutul secolului XX, stațiunile de pe Valea Prahovei, atunci mult mai reduse ca dimensiuni și dezvoltare ca în prezent, au devenit unele dintre cele mai atractive zone de agrement din România. Povestea lor a început odată cu cea a primei căi ferate transcarpatice din România.
În urmă cu două secole, doar câteva așezări omenești și mănăstirile Sinaia și Predeal se găseau pe Valea Prahovei în apropierea trecătorii Predeal (1.032 metri), fosta graniță dintre Transilvania aflată în Imperiul Austro-Ungar și România.
„Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, pe valea de sus a Prahovei se găseau așezări stabile la Schitul Lespezi de lângă Posada, mănăstirea Sinaia întemeiată în 1695 de marele spătar Maihai Cantacuzino, cătunul Izvor înființat în 1782 de domnitorul Mihai Șuțu din scutelnicii mănăstirii Sinaia, schitul Predeal, întemeiat în 1744, precum și un han mare, Salonul de Piatră, pe stânga Prahovei, cel mai vestit din partea de sus a Prahovei. Era o clădire solidă în care se puteau adăposti călătorii în timpuri grele”, informează Primăria Bușteni.
La mijlocul secolului al XIX-lea, autoritățile din România au construit cu mari eforturi drumul care lega Bucureștiul de Predeal, prin valea Prahovei, care continua cu drumul Predeal – Brașov.
Însă calea rutieră, considerată strategică datorită legăturii pe care o făcea între România Transilvania, devenea adesea impracticabilă, din cauza inundațiilor râului de munte și a prăvălirilor de pietre de pe versanți.
Citește în continuare articolul pe adevarul.ro.
