Nu sunt adeptul violenței, de niciun fel. Să fie clar de la început. Dar, în scandalul din clubul brașovean, aleg să fiu de partea Poliției. M-am săturat să văd polițiști puși la zid, umiliți de golani, interlopi, scandalagii și indivizi certați cu legea.
Poliția are un rol clar: să aplice legea. Iar legea nu se negociază, nu se discută la colțul străzii, nu se cere „frumos”. Polițiștii nu trebuie să se roage de șmecheri să respecte regulile.
În ultimii ani am văzut scene revoltătoare: agenți târâți pe capota mașinii, înjurați, jigniți, chiar atacați cu cuțitul. Și ce facem noi, societatea civilă? De prea multe ori, îi victimizăm pe agresori și găsim scuze pentru cei care tulbură liniștea publică.
Hai să privim puțin peste granițe. În SUA sau în multe țări europene, cei care sfidează legea sunt imediat încătușați și duși la secție. Nici nu mișcă în fața poliției. Și nimeni nu mai plânge pentru „drepturile scandalagiului”. Pentru că acolo s-a înțeles un principiu simplu: dacă vrei respect, începe prin a respecta legea.
La noi, în schimb, se întâmplă prea des contrariul. Ajungem să apărăm tot pe cei certați cu legea și să punem sub semnul întrebării intervenția Poliției. Apoi ne mirăm că nu există siguranță pe străzi.
Sigur, polițiștii nu sunt perfecți. Există derapaje și abuzuri care trebuie sancționate. Dar asta nu înseamnă că trebuie să desființăm autoritatea statului sau să transformăm forțele de ordine în ținta batjocurii publice.
Un lucru e cert: fără o Poliție fermă, respectată și lăsată să-și facă treaba, societatea alunecă în haos. Iar atunci când polițiștii devin victime, toți cetățenii cinstiți devin vulnerabili.
Poliția trebuie să fie respectată. Și apărată. Nu umilită.
Editorial scris de Cristi Florea
