Într-o Românie în care cetățenii de rând muncesc până la 65 de ani, străduindu-se să contribuie la bugetul de stat, apare întrebarea: cum poate funcționa un stat în care unii angajați ies la pensie la doar 42 de ani? Este aceasta o normalitate sau o injustiție care alimentează nemulțumirile sociale și exodul masiv al românilor?
Un sistem cu două viteze
Este greu de înțeles cum într-un sistem declarat democratic și egalitarist, există asemenea discrepanțe. Mulți dintre noi cunoaștem persoane care își duc traiul de zi cu zi cu greu, muncind din greu până la vârsta standard de pensionare. În același timp, există categorii privilegiate, care se retrag din activitate la o vârstă la care majoritatea abia își consolidează cariera profesională.
Acești “tineri pensionari” sunt rezultatul unor legi speciale, croite în interesul anumitor grupuri. Pensiile speciale pentru anumite categorii profesionale – în special cele din domeniul forțelor de ordine sau alte instituții de stat – sunt percepute de mulți drept un abuz care generează dezechilibre economice și sociale.
Efectele asupra societății
Românii care au ales să părăsească țara adesea invocă lipsa de echitate socială și de perspective. Este greu să muncești din greu până la 65 de ani și să accepți că o parte din contribuțiile tale sunt redirecționate către cei care au ieșit din câmpul muncii la o vârstă la care alții abia își cresc copiii sau își achită creditele.
„Cum să ai încredere în instituțiile statului când unii trăiesc pe spinarea celor care muncesc până la epuizare?”, se întreabă tot mai mulți cetățeni. Acest sentiment de inechitate generează o ruptură profundă între populație și instituțiile statului, erodând încrederea publică și consolidând ideea că privilegiile pentru „unii” sunt plătite de „toți”.
De ce acest sistem nu este sustenabil?
Pensiile speciale și vârsta timpurie de pensionare pentru anumite categorii profesionale pun o presiune uriașă pe bugetul de stat. Într-un context în care populația activă scade, iar numărul pensionarilor crește, menținerea acestor privilegii devine tot mai greu de justificat.
Mai mult, generațiile tinere, care sunt încurajate să muncească din greu și să-și construiască o carieră, se confruntă cu un viitor nesigur. Vor putea aceste generații să beneficieze de pensii decente după ce au contribuit zeci de ani? Sau vor plăti în continuare pentru sistemul dezechilibrat de astăzi?
O soluție pentru viitor
Schimbarea acestui sistem inechitabil ar trebui să fie o prioritate pentru factorii decizionali. România are nevoie de un sistem de pensii echitabil și sustenabil, bazat pe contribuții corecte și pe solidaritate reală între generații. Fără reforme substanțiale, decalajele actuale nu vor face decât să adâncească lipsa de încredere în stat și să amplifice fenomenul migrației.
Românii merită mai mult decât un stat care perpetuează privilegiile pentru unii și sacrificiul pentru ceilalți. Este timpul ca Parlamentul și Guvernul să-și asume responsabilitatea și să construiască un viitor în care echitatea socială să fie mai mult decât o simplă lozincă.
