Germania, una dintre cele mai puternice economii ale lumii, stabilește un plafon rezonabil pentru pensiile publice, suma maximă fiind de aproximativ 3.538 de euro pe lună. Această valoare este obținută doar de persoanele care au contribuit la sistemul de pensii timp de cel puțin 45 de ani, cu venituri semnificative. În mod surprinzător, în România, o țară cu un PIB mult mai mic, există pensii care depășesc 20.000 de euro lunar, ceea ce ridică întrebări serioase despre echitate și sustenabilitate.
Un contrast șocant între Germania și România
În Germania, doar 50 de persoane beneficiază de pensii maxime, iar acestea sunt rezultatul unui sistem riguros bazat pe contribuții. În schimb, în România, pensiile fabuloase sunt atribuite în principal foștilor bugetari: magistrați, aviatori, polițiști, militari și parlamentari. Aceste pensii speciale nu sunt bazate strict pe contribuțiile făcute de-a lungul carierei, ci pe diverse privilegii legiferate de-a lungul anilor.
De exemplu, în România, toți magistrații primesc pensii care depășesc 3.000 de euro lunar, iar unii dintre ei ajung să încaseze peste 10.000 de euro. Această situație contrastează puternic cu majoritatea pensionarilor români, care trăiesc cu sume mult mai mici – de cele mai multe ori între 2.000 și 4.000 de lei.
Discriminarea între bugetari și mediul privat
Problema principală în România nu este doar nivelul ridicat al pensiilor speciale, ci și inechitatea între diferitele categorii de pensionari. În timp ce foștii angajați din mediul privat primesc pensii calculate strict pe baza contribuțiilor lor, foștii bugetari beneficiază de regimuri speciale care duc la sume mult mai mari.
Acest sistem perpetuat de-a lungul anilor de partide precum PSD și PNL creează o discriminare profundă între cetățeni. Practic, statul consideră că unii români sunt „mai speciali” decât alții, deși principiul contributivității ar trebui să fie egal pentru toți.
De ce nu se întorc românii din străinătate?
Această inechitate contribuie la exodul românilor din țară. Muncitorii din mediul privat, care plătesc contribuții consistente, văd cum beneficiile lor sunt eclipsate de pensiile speciale ale unor categorii privilegiate. De ce să se întoarcă românii din străinătate într-un sistem care le oferă atât de puțin și unde inechitatea este ridicată la rang de lege?
Ce nu înțelege Marcel Ciolacu?
Premierul Marcel Ciolacu și clasa politică ignoră o problemă fundamentală. Pensiile speciale nu doar că sunt injuste, dar reprezintă și o bătaie de joc la adresa celor care au muncit cinstit o viață întreagă în sectorul privat. În loc să se ia măsuri reale pentru reducerea acestor inechități, sistemul continuă să favorizeze anumite categorii, menținând o profundă nemulțumire în rândul cetățenilor de rând.
Unde este echitatea?
Comparativ cu Germania, România pare să trăiască într-o realitate paralelă. În timp ce nemții au un sistem sustenabil și echitabil, românii trăiesc sub povara unor privilegii excesive acordate anumitor categorii. Reforma pensiilor este mai necesară ca niciodată, dar fără voință politică și echitate socială, schimbarea rămâne doar o promisiune goală.
Cât timp politicienii ignoră aceste probleme, românii vor continua să emigreze, iar încrederea în stat va rămâne la un nivel minim. Inechitatea trebuie să înceteze – altfel, viitorul țării va fi compromis.
