Pericol public în centrul Brașovului! Cine își asumă responsabilitatea în cazul în care imobilul se prăbușește și accidentează pe cineva? Dacă se întâmplă o tragedie, cine răspunde?
Instituțiile statului nu își dau acordul pentru demolarea unei clădiri vechi, chiar dacă aceasta este un adevărat pericol public pentru trecători!
Potrivit informațiilor din trecut, în anul 1839, clădirea unui negustor este vândută orașului care este transformată în spital. În anul 2006, mai multe planșee s-au prăbușit peste pacienți, astfel că spitalul a fost închis și dezafectat.
În anul 2007, Consiliul Județean Brașov scoate la licitație clădirea și o vinde, dar, după un an, firma câștigătoare înapoiază activul având în vedere faptul că nu exista soluție tehnică pentru consolidare în vederea utilizării clădirii.
În 2012, Consiliul Județean Brașov scoate din nou la licitație clădirea și este adjudecată de o altă societate comercială în vederea demolării. Totul după ce studiile au arătat că această clădire reprezintă un pericol public, respectivul imobil aflându-se și pe lista celor cu risc seismic ridicat.
Potrivit experților, clădirea prezenta un risc major, fiind un adevărat pericol pentru trecători, aceștia solicitând de urgență demolarea imobilului.
În ultimii ani, au existat mai multe sesizări din partea cetățenilor la instituțiile statului cu privire la anumite evenimente soldate cu pagube materiale.
Cine își asumă o tragedie în cazul unei clădiri aflată într-o avansată stare de degradare, unde riscurile de surpare sau dărâmare sunt foarte mari?
Potrivit Direcției de Sănătate Publică(DSP) Brașov, printr-un buletin de recoltare și rezultate de analize, se specifică faptul că prezența mezofililor și mucegaiurilor depășește de peste 400 de ori limita admisă.
În urma acestor analize, au fost obținute toate avizele necesare demolării clădirii, mai puțin cel de la Direcția Județeană pentru Cultură Brașov care a fost de acord doar cu împrejmuirea clădirii, care presupune, printre altele, și blocarea accesului în zona Scheii Brașovului.
În timp ce proprietarul demara procedura pentru emiterea documentelor care să îi permită demolarea, o asociație și o fundație având ca scop protecția monumentelor istorice au declanșat procedura de clasare a obiectivul în monument istoric. În acel moment, eforturile proprietarului de a reconstrui clădirea de la zero au fost paralizate. Din păcate, din primele informații obținute, reprezentanții ONG-urilor nici măcar nu au văzut clădirea… ceea ce spune multe.
Astfel, în data de 13 noiembrie 2014 se declanșează procedura de clasare a imobilului în monument istoric. Cum imobilul era catalogat drept monument istoric, a fost practic imposibil obținerea de avize necesare desființării acestuia. La 13 noiembrie 2015, acest regim a încetat, dar cu toate acestea, proprietarului clădirii nu i s-a adus la cunoștință dacă s-a închis procedura de clasare și ce rezultat a avut, dacă imobilul a fost declarat sau nu monument istoric. Cum nu a fost prevăzut în lista monumentelor istorice, proprietarul, de bună credință, a considerat că imobilul nu a fost considerat monument istoric. În Monitorul Oficial al României nr. 113 din data de 15 februarie 2016 a fost publicat Ordinul nr. 2828 din 24 decembrie 2015 pentru modificarea anexei nr.1 la Ordinul ministrului Culturii și Cultelor nr.2314/2004 privind aprobarea listei monumentelor Istorice, actualizată și a listei monumentelor istorice dispărute, cu modificările ulterioare. În aceasta anexă, clădirea nu figura ca monument istoric.
În aceste condiții, proprietarul imobilului reîncepe procedura de obținere a avizelor pentru demolare. Clădirii nu i se mai aplică acum regimul juridic al monumentelor, cele 12 luni în care acest regim producea consecințe au trecut, iar Ministerul Culturii, deși a avut tot timpul necesar, nu a procedat la clasarea imobilului.
S-a ajuns ca din 2012 și până în prezent să fie blocată instituțional o investiție.
