România intră într-o nouă etapă a decontului post-pandemic: una juridică și financiară. Decizia Tribunalului de Primă Instanță Francofon din Bruxelles obligă statul român la plata a aproximativ 3 miliarde de lei, fără penalități, în urma contractelor pentru vaccinurile anti-COVID-19.
Suma, echivalentă cu investiția într-un spital major, pune sub presiune bugetul public și redeschide discuția despre modul în care au fost luate deciziile în plină criză sanitară.
Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a confirmat verdictul și a încercat să delimiteze cadrul discuției: „Astăzi, 1 aprilie, Tribunalul de Primă Instanță Francofon din Bruxelles s-a pronunțat în speța privind contractele dintre România și Pfizer pentru vaccinurile anti-COVID-19.”
Dincolo de verdict, cifrele indică o succesiune de decizii contractuale accelerate, cu volume în creștere, într-un interval de câteva luni. România a semnat două contracte inițiale în noiembrie 2020 și februarie 2021, urmate de comenzi suplimentare achitate integral, în valoare de aproximativ 1,2 miliarde lei. Punctul critic apare însă în mai 2021, când este semnat un al treilea contract, pentru 39 de milioane de doze, în condițiile în care stocurile anterioare nu erau epuizate.
Ministrul admite retrospectiv lipsa de proporționalitate: „Este adevărat că în mai 2021 nu știam în ce direcție va merge pandemia, dar este evident că, în mai 2021, știam sigur că populația țării nu se va dubla. Aici este problema reală.”
Ulterior, o parte din doze au fost transferate către alte state, însă o cantitate semnificativă a rămas în afara utilizării efective. Problema majoră derivă din cele 29 de milioane de doze necomandate și nelivrate, dar care generează astăzi obligații de plată.
„Se vede de la distanță că volumele contractate depășeau cu mult necesarul real, raportat la populația României și la evoluția campaniei de vaccinare. Dar pot constata un lucru simplu: lipsa de responsabilitate administrativă se vede cu ochiul liber atunci când te uiți la cifre”, susține Rogobete.
Contractul din mai 2021 este indicat explicit drept punctul vulnerabil al întregii construcții contractuale:
„În special decizia din mai 2021 – acel contract pentru 39 de milioane de doze – ridică întrebări legitime. O cantitate uriașă, fără o legătură clară cu realitatea epidemiologică, fără o estimare corelată cu rata de vaccinare și fără o fundamentare solidă în sănătatea publică.”
Impactul financiar este deja internalizat la nivel bugetar, iar consecințele sunt directe, potrivit ministrului: „Impactul este direct: bani care ar fi trebuit să ajungă în spitale, în medicamente și în servicii pentru pacienți sunt astăzi blocați într-un litigiu.”
În acest context, Ministerul Sănătății cere clarificări instituționale privind mecanismul decizional: „Așteptăm ca instituțiile abilitate să clarifice din punct de vedere juridic și administrativ: cine a luat aceste decizii, cum au fost făcute estimările și de ce s-a semnat al treilea contract în aceste condiții. Analizăm toate opțiunile legale și financiare pentru a proteja interesele României.
Nu vom cosmetiza realitatea și nu vom evita adevărul. Încrederea se construiește pe fapte. Iar responsabilitatea nu este opțională”
