Există instituții care, prin însăși misiunea lor, ar trebui să inspire rigoare, disciplină și seriozitate. Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă” din Brașov ar trebui să fie una dintre ele. Din păcate, realitatea descrisă de anul universitar 2025–2026 arată exact contrariul: improvizație și o mimare periculoasă a actului educațional.
În acest an, Academia a scos la concurs trei programe de masterat, toate la frecvență. Printre ele, și un master în sisteme de securitate – un domeniu sensibil, strategic, care ar trebui tratat cu maximă responsabilitate. Admiterea s-a organizat, contractele de studii s-au semnat, iar de aici… a început degringolada.
Prima întâlnire dintre cei admiși și instituție a fost un spectacol trist. Întrebări firești, ce materii se studiază, ce limbi străine se fac, care este structura programului, au primit răspunsuri de tipul „nu știm”, „vedem”, „întrebăm”. Personalul de la secretariat părea mai degrabă surprins că cineva îndrăznește să ceară detalii. Ba chiar artagos, de parcă studenții ar fi venit să deranjeze, nu să învețe.
Abia după ce a fost chemat un alt angajat, din afara acestui cerc al confuziei, lucrurile au devenit mai clare. Ironia? Explicațiile oferite contraziceau total ce spuseseră până atunci doamnele din secretariat.
A urmat prima zi de cursuri. Accesul în Academie? Cu documente, desigur. Unde se merge? Nimeni nu știe. Militarii de la poartă, de serviciu, habar nu aveau unde sunt sălile. Master la frecvență, dar cu vânătoare de comori prin clădiri.
Când, în sfârșit, ajungi la curs, descoperi alte surprize:
– masteranzii lipsesc, pentru că sunt detașați prin Constanța, Buzău, București;
– din 5–6 participanți inițiali, rămân 1–3, dacă rămân.
Paradoxul suprem? Este master la frecvență, nu la fără frecvență. Există soluții legale pentru cei care nu pot fi prezenți fizic. Dar nu, s-a ales varianta comodă: o formă de învățământ care există doar pe hârtie.
La unele discipline se putea online. La altele, precum transmisiunile, nu. Acolo profesorul din Brașov, prezent, implicat venea în laborator și preda… aproape singur. Studenții nu binevoiau să apară. Și totuși, masterul mergea înainte.
Mai grav este că deciziile erau luate de cei care nu veneau la cursuri. 1–2 persoane „cunoscute”, știute și de profesori, „făceau cărțile” pentru toată grupa. Prezența nu conta. Absența nu era o problemă. Notele? Probabil „pe măsură”.
Orarul? Alt dezastru. Comun cu alte masterate, neclar, greu de urmărit. Să separi informațiile și să le transmiți clar masteranzilor părea o misiune imposibilă pentru instituție.
Nu trebuie ignorat nici faptul că foarte mulți admiși s-au retras înainte de începerea efectivă a masterului. Un semnal clar că ceva este profund greșit.
Și atunci apare întrebarea esențială: se mai face școală sau doar se mimează?
Cei care nu vin la cursuri, dar apar la examene cu proiecte făcute de ChatGPT, sunt cei care, la nevoie, ar trebui să apere această țară?
Academia Forțelor Aeriene „Henri Coandă” nu este o școală oarecare. Este o instituție strategică. Iar când dezordinea, superficialitatea și complicitatea devin regulă, nu mai vorbim doar despre educație. Vorbim despre siguranța națională.
Și atunci, poate cineva din conducerea Academiei ar trebui să răspundă simplu și clar:
De ce este acest master la frecvență?
Așa, la mișto?
Editorial scris de Cristi Florea
