Analistul Liviu Vornicu evidențiază o posibilă finalitate a conflictului militar european.
Umanitatea nu a cunoscut nimic mai destructiv și mai oribil decât confruntarea armată. Întotdeauna războiul a avut ca scop principal acapararea de resurse ale statului sau regiunii asaltate. Indiferent ce ni se spune sau ce am dori să credem și conflictul militar din Ucraina se înscrie în același șablon, chiar dacă se vorbește prea puțin despre această nuanță.
Studiile de specialitate au evidențiat că cea mai bogată țară din toată Europa în zăcăminte de pământuri rare este Ucraina. Se estimează că valoarea acestor minereuri ar fi de două până la șapte trilioane de dolari, ceea ce este foarte important pentru acest secol în care competiția pentru dezvoltarea de supertehnologii este acerbă. Era aproape imposibil ca aceste resurse să nu atragă atenția marilor puteri.
În acest moment statul ucrainean se află între “ciocan și nicovală”, deoarece este în situația de a pierde resurse atât în favoarea Rusiei, care a anexat zone bogate din teritoriul Ucrainei, cât și în favoarea aliaților, care încearcă să-și recupereze măcar parțial sumele acordate ca sprijin financiar de la începutul conflictului ruso-ucrainean Statele Unite fiind cel mai mare contributor. Cât de nepriceput în ale războiului trebuie să fii să nu-ți dai seama că ești angrenat într-o luptă din care pierzi indiferent în ce direcție te orientezi?
În pofida diverselor comentarii din această perioadă, acceptarea de către Ucraina a exploatării de minereuri de metale rare și alte resurse naturale este singura soluție pentru ieșirea din impas, deoarece reduce din presiunea impusă de Statele Unite pentru suportul financiar oferit în ultimii trei ani, dar mai ales constituie un puternic imbold pentru partenerul american de a se implica mai mult pentru încheierea păcii.
Modul în care administrația americană a decis să abordeze problema ucraineană evidențiază cât se poate de clar abilitățile de afacerist de mare calibru ale președintelui Trump. Odată cu preluarea noului mandatul, liderul american a dorit încheierea unui acord pentru extracția de resurse naturale ucrainene pentru a compensa ajutorul acordat evaluat la câteva sute de miliarde de dolari. Conform calculelor guvernului american, această valoare ar egala ajutorul financiar acordat în ultimii ani plus lucrările de reconstrucție, care la fel ca activitățile de exploatare, vor fi coordonate de companiile americane de îndată ce conflictul se va încheia.
Chiar dacă eforturile Statelor Unite de a opri conflictul militar ruso-ucrainean și de a determina părțile să încheie pace sunt binevenite, aceste demersuri vor avea costuri exorbitante pentru Ucraina. Dar putem găsi oare vreun moment în istoria lumii când încheierea păcii nu a avut ca rezultat însușire de resurse și câștig economic pentru învingător sau mediator? Așa se va întâmpla mereu când conflictele armate iau locul diplomației și negocierilor pașnice, iar cei care suferă sunt întotdeauna cei mulți și năpăstuiți nicidecum factorii decidenți.
