Analistul Liviu Vornicu, cetățean româno-american cu studii economice atât în România, cât și în Statele Unite, prezintă o sinteză a manevrelor cu care se încearcă schimbarea ideologiei prin manipularea maselor.
„În România post-decembristă ideologia comunistă a fost aruncată cu dezgust la gunoiul istoriei, iar marele partid s-a transformat într-o puzderie de partide și partidulețe, care mai de care mai vocal clamând că luptă pentru binele poporului. Cu timpul unele s-au pierdut în negura vremii, iar altele s-au transformat, însă oricât au susținut că reprezentau o partea sau alta a pieței politice, un studiu mai atent ar putea scoate la lumină faptul că toate s-au străduit să se alinieze la curentul în vogă, neoliberalismul, fără de care statul sau aceste partide nu ar fi putut accede în structurile internaționale.
S-ar părea însă, că neoliberalismul, concept ideologic ce a prins în mrejele sale marea parte a lumii din perioada interbelică și până în zilele noastre, a început să dea “semne de oboseală”, deoarece în ultimele decenii promotorii săi au produs multe daune societății. Efectele sale negative au avut menirea de a stârni animozități, fiindcă au condus la subminarea democrației epocii moderne. Astfel că inegalitatea, nesiguranța, sentimentul de abandon, teama de schimbări imposibil de gestionat și sentimentul de nedreptate au perturbat echilibrul fragil, care a menținut funcțional sistemul capitalist din zilele noastre.
Eșecul conceptului ideologic actual de a oferi o prosperitate stabilă pe termen cât mai lung pentru marea parte a populației, a permis curentelor populiste și extremiste să se afirme din nou pe eșicherul politic, iar România nu face excepție de la această situație. Aroganța și lipsa de empatie a clasei politice tradiționaliste, dar mai ales măsurile de austeritate, au afectat foarte mult condițiile de trai și au determinat marea majoritatea a oamenilor să fie din ce în ce mai ostili față de elite, iar această stare emoțională s-ar părea că a favorizat extrem de mult liderii populiști și autocrați.
Această nemulțumire crescândă a majorității populației ar trebui să îngrijoreze conducătorii statelor, deoarece publicul își va îndrepta suportul către cei care promit că “vor elimina elitele dăunătoare”, ce le-au transformat viața în coșmar prin crize financiare, sanitare, energetice, dar și prin măsuri de austeritate implementate fără a ține cont de greutățile celor mulți și oropsiți. Societatea românească reprezintă un exemplu clar al avalanșei de lideri populiști, care încearcă să câștige simpatia maselor nemulțumite de actualele condiții de viață.
Deși flagelul populismului de dreapta a atins în mare parte toate categoriile de cetățeni ale statelor dezvoltate sau emergente, s-ar părea, totuși, că cei mai mulți susținători ai noului curent provin din rândul celor cu educație precară. Aceștia sunt foarte puțin atașați de politică și de partidele tradiționale și devin ținta perfectă a unui demagog de succes sau a unui lider puternic și carismatic, care le promite să facă ceva pentru a le rezolva problemele fără a se preocupa prea mult de legalitatea acțiunilor sale.
Indiferent de modul cum evoluează lumea în care trăim, cu libertățile și drepturile pe care încă le mai avem, cu diversitatea culturală, care încă se manifestă, în cadrul societății noastre au apărut indivizi confuzi și nesiguri, care simt nevoia de a avea conducători autoritari. Cu acești lideri autocrați la timonă, populația apăsată de nenumărate nevoi caută să-și găsească o nouă direcție de acțiune, dar mai ales să-și asigure locul în lume atât ca indivizi, cât și ca popor.
Greșelile liderilor curentului ideologic tradițional au făcut ca partidele populiste din Europa să ia un avânt surprinzător, mai ales după criza financiară. Studierea datelor oficiale de după criza din 2007-2008 au evidențiat faptul că aproximativ 15% din populația zonei nord-europene au votat pentru un partid populist. La puțin peste un deceniu de la acele date, procentul de voturi obținute de populiști a ajuns la aproximativ 45 la sută. Nici partea de sud a Europei nu s-a lasat mai prejos înregistrând în aceeași perioadă de timp o creștere de la 7 la aproximativ 20 la sută fără a lua în calcul contribuția Italiei odată cu preluarea puterii de către curentul populist de dreapta în 2022.
Situația economică critică și nivelul de trai foarte scăzut a creat un teren propice pentru populism, iar orientarea electoratului în această direcție nu numai că are loc spontan, dar este și rezultatul unor strategii politico-economice dezastruoase ale liderilor formațiunilor aflate la putere. Cu alte cuvinte, comportamentul populist la vot este creat și condus.
Totuși, pentru a se dezvolta, un astfel de curent are nevoie de formatori de opinie și de propagandiști, care să-l justifice, să-l apere și să-l promoveze. De multe ori de-a lungul istoriei bisericile creștine au fost foarte utile populiștilor pentru a-și atinge scopurile, însă cu noile mijloace de comunicare în masă, noul curent populist are capacitatea de a ajunge mai rapid și mai eficient la publicul țintă. Astfel, atât mass-media, cât și rețele de socializare au demonstrat că mijloacele moderne de manipulare dau rezultate deosebite, exemplele cele mai elocvente fiind Franța, Italia, Statele Unite și mai nou Țările de Jos, care au propulsat la cel mai înalt nivel lideri radicali.
Potrivit specialiștilor, toate zbaterile liderilor populiști ar fi în zadar dacă nu ar avea sprijin financiar semnificativ din partea unei anumite categorii sociale. Datorită acestei susțineri, lupta populismului de dreapta este îndreptată doar împotriva „elitelor academice, birocratice și culturale” și nicidecum a celor „economice și financiare”, care asigură suportul logistic.
În acest mod s-a elaborat o strategie inteligentă și convenabilă de a canaliza neliniștea și sentimentul anti-sistem al maselor nemulțumite într-o direcție, care lasă intacte interesele și privilegiile unei anumite clasei superioare. Astfel, lupta de clasă este înlocuită de lupta culturală și de politica identitară.
În consecință, se lucrează foarte abil la elaborarea unei structuri societale cu ajutorul noului curent populist de dreapta astfel încât în vârful piramidei să fie plasată elita financiar-economică. Va avea oare câștig de cauză populismul de dreapta și în capricioasa Românie sau toată vânzoleala este doar un balon de săpun?”, a explicat Liviu Vornicu.
