Analistul Liviu Vornicu, cetățean româno-american cu studii economice atât în România, cât și în Statele Unite, îndeamnă la o mai atentă abordare a informației ce circulă în spațiul public.
„O scurtă trecere în revistă a știrilor cu care sunt bombardați cetățenii români în fiecare zi te face să reflectezi ce anume urmăresc purtătorii de mesaje. Nu este zi lăsată de la Dumnezeu să nu fim loviți cu negativismul informațiilor produse de marile trusturi de presă, precum fenomene naturale nemaivăzute, accidente de tot felul, crime, violuri, dispariții, războaie și amenințări cu conflicte pe tot globul, premoniții legate de foamete și boli super contagioase și multe altele de acest fel.
Dacă nu am trăi pe aceste plaiuri și am lua de bune toate aceste comunicări, am avea tendința să credem că în România este iadul pe pământ. La cum cresc prețurile și la cum este tratată populația în diverse medii, această prezumție nu ar fi prea departe de adevăr, însă, în nici un caz nu putem să ne încredem în toate alarmele, pe care presa aservită unor anumite grupuri de interese, încearcă să ni le inoculeze.
Avalanșa continuă și agresivă de informație negativă prezentată la comanda sau din convingere are întotdeauna țeluri ascunse. Pe diverse canale de comunicare sunt prezentate, uneori, știri ce ar putea fi șocante pentru publicul român, iar dacă cineva îndrăznește să le expună și pe meleagurile mioritice este imediat catalog drept conspiraționist.
Pentru a înțelege foarte bine ce se întâmplă în jurul nostru ar trebui să fim mai atenți de unde culegem informația, dar indiferent de sursă, este mai mult decât important să trecem totul prin filtrul propriei gândiri. Este necesar să efectuăm astfel de exerciții, deoarece pe de o parte menținem mintea activă și trează, iar pe de altă parte ne protejăm de furnizorii de știri, care sunt foarte bine antrenați în arta manipulării maselor. Valoarea știriștilor în arta manipulării poate fi evaluată cel mai bine atât în perioada alegerilor electorale, cât și în momentul când trebuie mascată o anumită acțiune la nivel înalt. Coincidența face ca în acest moment pe teritoriul României să se manifeste ambele situații.
Spre exemplu, pensiile speciale sunt un subiect amplu dezbătut în societate, mai ales în perioada campaniilor electorale când se pasează vina creării lor de la un partid la altul. Acestea pensii sunt acordate anumitor categorii profesionale, precum parlamentari, judecători, procurori, militari de rang înalt, diplomați și alți funcționari publici, iar sistemul de pensii speciale se bazează pe reguli diferite față de cel al pensiilor obișnuite, chiar dacă anumite personalități publice încearcă să trunchieze adevărul pentru efecte speciale.
Subiectul este foarte complex, deoarece există argumente pertinente atât în favoarea, cât și împotriva pensiilor speciale. Susținătorii argumentează că aceste pensii sunt necesare pentru a atrage și menține în funcții cheie profesioniști calificați și că acești beneficiari au un grad ridicat de responsabilitate și o condiție deosebită a muncii lor. De asemenea, se susține că pensiile speciale sunt o recompensă pentru serviciul adus statului și care contribuie la stabilitatea instituțiilor.
Pe de altă parte, criticii consideră că sistemul de pensii speciale este inechitabil și privilegiază anumite categorii profesionale în detrimentul altora. Aceștia susțin că pensiile speciale creează o inegalitate în sistemul de pensii și sunt o povară pentru bugetul de stat, în special în contextul dificultăților financiare actuale ale sistemului de pensii.
Perioadele de campanie electorală au adus mereu în prim-plan subiectul pensiilor speciale fiind principalul instrument de campanie al partidelor din opoziție. Partidele dornice de a accede în zona puterii au etalat în fiecare campanie programe de guvernare pline cu promisiuni de modificări legislative privind pensiile speciale, cum ar fi limitarea sau recalcularea unor beneficii, alinierea vârstei de pensionare la nivelul pensiilor obișnuite etc. Din păcate, toate aceste promisiuni continuă să rămână doar la stadiul de inițiativă, deoarece tematica este una sensibilă și de o complexitate aparte.
De la intrarea în Uniunea Europeană, România a folosit de multe ori Germania ca reper pentru diverse inițiative legislative și nu numai. De ce nu se poate ca și pentru acest subiect complex și problematic să se “ia lumină” de la statul german, care are un sistem de pensii bine pus la punct si acceptat de toată lumea?
Potrivit specialiștilor sistemul de pensii speciale în Germania variază în funcție de categoriile profesionale și de regulile aplicabile. De exemplu, politicienii pot beneficia de pensii speciale în funcție de durata mandatului, de nivelul de responsabilitate și alte aspecte relevante.
Magistrații primesc, de asemenea, pensii speciale în funcție de anii de serviciu și de nivelul de responsabilitate. Cuantumul acestor pensii poate varia în funcție de gradele și nivelurile de carieră atinse. De exemplu salariile magistraților ca bugetari, căci sunt considerați bugetari, sunt mai mari decât ale bugetarilor din serviciile publice sau ale militarilor pentru că răspunderea este foarte mare, dar și urmare a dezideratului de protecție profesională, mai pe românește pentru a nu fi tentați către venituri ilicite. Un magistrat al Curții Federale sau Curții Constituționale are un salariu de maximum 10.000 – 12.000 euro brut pe lună, iar un judecător de tribunal local are maxim 5.000-6.500 de euro. Însă indiferent de salariul primit, pensia acestei categorii de bugetari este de 70% din ultimul salariu, iar pensia este impozabilă.
La militari pensia reprezintă 71,7% din ultimul salariu, iar vârsta de pensionare pentru această categorie profesională este de 60 de ani. Din publicațiile oficiale reiese că un căpitan care a ieșit la pensie după 12 ani de serviciu are o pensie lunară de 860 euro, iar un medic militar cu 20 ani de serviciu primește o pensie de 1.730 de euro pe lună.
În Germania nici un angajat, indiferent unde a lucrat, nu iese cu o pensie mai mare decât salariul pe care l-a avut, fie pensie specială sau pensie bazată pe contributivitate. Mai mult, legiuitorul a dispus ca toate pensiile sa fie impozabile cu o singură excepție, și anume pensia mică, care este pensia de până în 500 de euro. Categoria celor cu pensie mică este singura pe care legiuitorul a considerat că trebuie să o protejeze social într-o anumită măsură.
În concluzie, sistemul de pensii german nu trebuie privit ca o sperietoare de legiuitorul român, ci mai degrabă ca un ghid pentru un sistem de pensii mai echitabil și cu mai puține anomalii. Totodată reformarea sistemului român de pensii ar putea reduce stresul financiar la care în acest moment este supus bugetul național, și ar permite realocări de fonduri către zone bugetare mai vitregite.
Dacă s-ar dori o astfel de reformare, nu ar trebui avut în vedere doar procentul pensiei și cota de impozitare, ci și vârsta de pensionare, care să fie cât mai apropiată pentru toate categoriile de pensionari. Atât timp cât alte țări din Uniunea Europeană au găsit soluții de abordare a pensiilor categoriilor profesionale, așa-numitele pensii speciale, cu siguranță că în România există experți, care să rezolve odată pentru totdeauna această temă, numai să existe voință la nivelul factorilor de decizie naționali.”, a explicat analistul.
