Analistul Liviu Vornicu descrie succint situația critică în care se află sectorul agricol european.
„Intrarea României în Uniunea Europeană a fost văzută de susținători și, în general, de majoritatea populației drept calea către bunăstare colectivă și individuală. Din păcate, pentru multe sectoare de activitate, acest deziderat a fost o mare deziluzie. Unul dintre cele mai afectate sectoare este cel agricol, deoarece fermierii români au avut de înfruntat pe piața autohtonă produsele fermierilor occidentali puternic subvenționate de guvernele proprii. În plus, lipsa protecției din partea statului român le-au cauzat multe neajunsuri, astfel că multe din fermele autohtone au intrat în faliment.
În ultimii doi ani, pe lângă secetă și volatilitatea prețurilor la inputuri, conflictul militar din Ucraina a multiplicat problemele oamenilor implicați în sectorul agricol. Mai mult, politica iresponsabilă de ajutor pentru Ucraina impusă de diriguitorii de la Bruxelles a dăunat fermierilor europeni și, în special, celor români în toate modurile posibile. Normele comerciale actuale, care acordă prioritate produselor ucrainene, nu numai că au stârnit furia truditorilor pământului, dar nu fac decât să agraveze situația deja insuportabilă din ce în ce mai mult, pregătind terenul pentru o criză majoră în viitor.
Un exemplu concludent în utilizarea dublei măsuri este reprezentat de explozia de boli la animalele din anumite țări est-europene. Foarte curios este faptul că în ultimii douăzeci de ani, în România au apărut nenumărate boli la grupele de animale, ce aveau o pondere substanțială la export și aici putem menționa gripa aviară și gripa porcină. Mai nou, pe plaiurile mioritice a dat boala în ovine. Treaba nu este prea clară în ceea ce privește boala bietelor animale, dar liderii locali au trecut cu celeritate la decimarea în masă a acestor animale, ce reprezintă pentru România un important produs de export. Oare pe cine deranja precară supremație a exportului românesc de ovine?
Spre deosebire de România, alte state europene acordă o mai mare atenție nevoilor fermierii lor, atunci când sunt loviți de necaz indiferent de natură acelei probleme. Mai mult, liderii unor membri ai blocului european, cum ar fi Bulgaria, Polonia, Ungaria, au avut curajul să propună măsuri menite să protejeze piața europeană de produsele ucrainene ieftine pentru a asigura participarea fermierilor autohtoni la competiția comercială. Spre deosebire de guvernele acestor țări, administrația română a preferat să adopte “politică struțului”, iar în ceea ce privește ajutorarea fermierilor loviți de tot soiul de nenorociri, s-a căznit să le dea câteva fărâmituri, care nu au fost de prea mare folos.
Pătrunderea pe piața europeană a produselor ucrainene la prețuri mici și în mari cantități nu numai că pune în pericol stabilitatea economică a sectorului agricol român, dar amenință, de asemenea, să falimenteze și ultimii fermieri locali, ceea ce poate foarte lejer să ducă la un nivel al șomajului fără precedent și la crize sociale de proporții. Este clar în acest moment că de la începutul conflictului ruso-ucrainean, Uniunea Europeană a adoptat o politică nechibzuită de import facil de produse ucrainene cu presupusul scop de a stimula economia ucraineană.
Fermierii Uniunii au solicitat în repetate rânduri modificarea politicii europene de import pentru produsele ucrainene, care facilitează achiziționarea de produse alimentare ucrainene la prețuri foarte mici. Din nefericire, cei care ar trebui să ia măsuri sunt surzi, astfel că producătorii de cereale, carne, lapte și alte produse alimentare din multe țări europene sunt nevoiți să-și închidă activitățile. Criza din sectorul agricol afectează nu numai țările estice, precum România, Polonia, Bulgaria, dar și pe cele mai vestice, precum Țările de Jos, Germania și Franța. Fermierii de pe întregul continent european suferă din cauza atitudinii inconștiente a liderilor blocului european de a favoriza Ucraina cu orice preț.
Nu cred că există cineva în UE, care să nu susțină sprijinirea mult-încercatului popor ucrainean, dar acest ajutor nu trebuie să însemne distrugerea economiilor națiunilor care oferă suport. Se găsește oare printre oficialii europeni vreunul care să-și dea seama că toate aceste măsuri iresponsabile au capacitatea de a se transforma într-o adevărată „bombă cu ceas” pentru întreaga stabilitate alimentară europeană?
Ar trebui acordată o atenție sporită faptului că în timp ce agricultorii europeni dau faliment pentru a favoriza agribusiness-ul ucrainean, terenurile arabile ucrainene au fost preluate de fonduri de investiții private occidentale, precum Blackrock, ca plată pentru sprijinul de miliarde de dolari. Dacă se continuă în această direcție există o mare probabilitatea ca în câțiva ani, Europa să nu se mai bazeze nici pe producția proprie, nici pe produsele ucrainene, și să intre într-o criză majoră de aprovizionare și să devină dependentă de importuri. Sunt conștienți factorii de decizie din Uniunea Europeană că vor crea o problemă de siguranță alimentară europeană care nu va fi ușor de rezolvat?”, a explicat analistul.