Analistul Liviu Vornicu evidențiază modificările ce afectează cu repeziciune sferele de influență din regiunea arabă.
În pofida îndepărtării de la conducerea Siriei a administrației Assad, Orientul Mijlociu continuă să rămână una din zonele cu cele mai multe conflicte militare de pe glob. Am fi tentați a spune că prin stingerea conflictului sirian s-au mai redus din confruntări, dar aceasta este doar o iluzie, căci frământările etnice vor persista în această societatea profund divizată.
Desigur, luptele fratricide de pe teritoriul sirian s-au oprit, dar asta nu înseamnă că problemele interne ale statul arab au dispărut. Pe lângă acestea, Siria se confruntă și cu presiunea forțelor externe precum Turcia, Israel și Statele Unite, care acționează cu tenacitate pentru a-și promova propriile interese. Cu toate că cei care au preluat puterea reprezintă majoritatea populației siriene, lipsa unui partener străin puternic și de încredere face ca statul sirian fie aproape incapabil de a se apăra.
Există o mare probabilitate ca istoria să se repete și Siria să treacă printr-o nouă etapă de rearanjare a granițelor așa cum s-a întâmplat după primul război mondial. În plus, prăbușirea statului sirian coroborată cu retragerea trupelor rusești evidențiază faptul că Federația Rusă, protectorul din ultimul deceniu, și-a cam pierdut influența în această regiune, ceea ce va afecta cu siguranță rutele rusești de aprovizionare în zona arabă și în Africa.
Unul dintre beneficiarii retragerii Rusiei din regiune este Israel, care poate profita din plin pentru a se repoziționa în zona arabă. Sub protectoratul rus, Siria avea puterea de a limita capacitatea statului israelian în a-și asigura o securitate maximă. În noua configurație și cu o amenințare mai slabă din partea Iranului și a aliaților săi regionali, statul israelian va putea să-și revizuiască strategia regională, dar va trebui să se grăbească, deoarece situația actuală se poate încheia pe neașteptate ținând cont că în zonă mai emite pretenții și un alt mare jucător, Turcia.
Statul turc va încerca de asemenea să profite de retragerea Rusiei. Pe măsură ce noua conducere sunită se va consolida în Siria s-ar putea realiza o coalizare a arabilor suniți în regiune condusă de puternicul stat din peninsula Anatolia. Această coaliție ar putea afecta atât statul israelian, cât și cel iranian.
Dacă Israel și aliații săi tradiționali vor aborda o strategie specială, care să nu interfereze cu zona de influență a Turciei, atunci vom asista cu siguranță la o redirecționare a presiunii sunite din Peninsula Arabiei către inamicul de secole, Iranul șiit. Acest lucru mai mult ca sigur va marca o schimbare amplă în geopolitica Orientului Mijlociu, deoarece instabilitatea regională va tinde să se deplaseze spre granițele iraniene.
După cum se poate observa lumea este într-o dinamică nemaivăzută de mult timp. Schimbarea a început cu America de Nord, continuă cu Orientul Mijlociu și este foarte posibil să se manifeste cu repeziciune și în străvechea Europa. Este interesant a se vedea care va fi direcția spre care se vor îndrepta țările de pe bătrânul continent.
