Analistul Liviu Vornicu, cetățean româno-american cu studii economice atât în România, cât și în Statele Unite, descrie o parte din încercările Federației Ruse de a se impune ca jucător important pe continentul african.
„În contextul conjuncturii politice internaționale actuale, țările continentului african au devenit din ce în ce mai atractive pentru Federația Rusă, iar Nigeria, care este partenerul principal pentru statul rus în regiunea Africii de Vest, este o prioritate pentru noile strategii de politică externă ruse. În pofida destrămării Uniunii Sovietice, liderii ruși au menținut relații cordiale cu puternicul stat african, dar cea mai mare realizare a fost susținerea consultărilor politice și dialogul frecvent pe mai multe probleme economice fără însă să fie puse în aplicare în mod eficient.
Poate mulți se întreabă în ce constă această atractivitate a statului african. Un scurt studiu al datelor statistice ne arată foarte clar că Nigeria este o putere economică în regiunea Africii de Vest. Mai mult, statul african este una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din Africa și are cea mai mare populație.
În plus, Nigeria este o piață vastă, cu un potențial uriaș pentru potențialii investitori străini. Din fericire pentru investitorii altor țări, investitorii ruși par să știe prea puțin despre aceste oportunități. Acest lucru este, de obicei, atribuit cunoașterii aparent inadecvate a numeroaselor oportunități de investiții din statul african. În ciuda criticilor, rapoartele arată că majoritatea oamenilor de afaceri nigerieni preferă piețele tradiționale, Statele Unite și Europa, iar mai nou, regiunea asiatică. Totodată, elita politică africană alege Statele Unite și țările Europei occidentale ca destinații turistice.
Astăzi, mai mult ca niciodată, Nigeria oferă Rusiei avantajul unei forțe de muncă ieftine și robuste. Având în vedere experiența recentă a Rusiei în ceea ce privește sancțiunile impuse de Statele Unite și de aliații săi occidentali, un nou model de a face afaceri cu Africa prin investiții a devenit nu numai durabil, ci și imperativ. Unul dintre sectoarele în care acest model de a face afaceri poate fi exploatat în mod eficient este domeniul agriculturii și lanțul valoric al acesteia, ca urmare a creșterii abrupte a marii piețe africane și a certitudinii preconizate de randamente uriașe ale investițiilor în acest sector.
Fără îndoială, Rusia a avut o istorie lungă și plină de peripeții în diplomația post-sovietică. În 2001, președintele nigerian a vizitat Rusia și a semnat împreună cu omologul rus documentul fundamental pentru cooperarea interstatală, și anume declarația privind principiile relațiilor de prietenie și parteneriat. Discuțiile de la acea întâlnire s-au încheiat cu o listă lungă de proiecte, iar pe primul loc s-au aflat activitățile comune în domeniul înaltei tehnologii avându-se în vedere lansarea mai multor sateliți, care să fie utilizați de Nigeria pentru monitorizarea mediului și detectarea de la distanță a Pământului. De atunci, au mai existat o serie de acorduri și propuneri de afaceri, care nu au văzut niciodată lumina strălucitoare a soarelui.
În 2009 președintele rus a vizitat Nigeria și a purtat discuții la cel mai înalt nivel cu privire la o posibilă cooperare în domeniul energiei nucleare, al explorării petrolului și al cooperării militare. Au existat discuții axate, de asemenea, pe înființarea unei uzine petrochimice în Nigeria. În paralel, a fost elaborată și o declarație privind principiile relațiilor de prietenie și parteneriat între Nigeria și Federația Rusă. La acel moment, investitorii ruși au dorit să modernizeze Complexul siderurgic Ajeokuta, abandonat după prăbușirea Uniunii Sovietice în urmă cu mai bine de trei decenii, și să se ocupe în continuare de proiecte energetice, petroliere și de gaze în Nigeria, precum și să faciliteze comerțul dintre Nigeria și Rusia.
În plus, cea de-a doua mare companie petrolieră din Rusia, Lukoil, a efectuat un du-te-vino în acești ani cu planuri de extindere a operațiunilor sale în Nigeria și într-o serie de țări din Africa de Vest. Din nefericire, peste toate aceste demersuri s-a așternut o liniște mormântală după ce Gazprom, gigantul energetic rus, a semnat un acord cu Corporația Națională de Petrol din Nigeria privind explorarea și exploatarea rezervelor de gaze. Activitățile stipulate în acord urmau să fie efectuate de către o nouă companie mixtă cunoscută sub numele de NiGaz Energy Company.
În ciuda valurilor de promisiuni și acorduri dintre Africa-Rusia din ultimii ani și a rolului strategic jucat de defuncta Uniune Sovietică, căreia i-a succedat Rusia, în obținerea independenței multor țări africane, rezultatele erei moderne sunt departe de a fi satisfăcătoare pentru mulți lideri africani, care susțin că au fost martori doar la decenii de eșecuri economice ale Moscovei în Nigeria și în multe țări africane, în ciuda faptului că se laudă cu foarte mulți ani de relații cordiale cu Africa. Acum mai mult ca oricând datorită constrângerilor impuse statului rus de noile realități economice și geopolitice. administrația de la Kremlin ar trebui să contribuie în mod corespunzător la gestionarea așteptărilor Africii de la Rusia, în special pe termen scurt.
Este foarte adevărat că Rusia și Nigeria au continuat, fără nici cea mai mică întrerupere, să împărtășească experiențe, să facă schimb de opinii pe platforme naționale și internaționale, să mențină dialoguri politice, să discute despre cooperarea economică și probleme umanitare. De asemenea, Rusia și Nigeria împărtășesc o poziție similară în cadrul Organizației Națiunilor Unite, doar toate acestea nu sunt de ajuns pentru a mulțumi liderii africani și pentru ca Federația Rusă să conteze pe piața africană.
Deși au fost lăudate în permanență bunele relații bilaterale dintre statul nigerian și cel rus, prezența Nigeriei în Federația Rusă este doar reprezentanța diplomatică. Diplomația de sensibilizare a publicului este, în general, ineficientă, în ambele sensuri între cele două țări. În comparație, de exemplu, cu Legea Americană de Creștere și Oportunitate (LACO) și cu o serie de facilități comerciale acordate de Europa, rușii nu au încurajat prea mult prezența africană în Rusia. Mai mult, în discursuri înalții oficiali ruși fac foarte rare referiri la piața unică continentală africană (AfCFTA), ceea ce reprezintă o gafă monumentală din punct de vedere al politicii externe, deoarece cu o populație estimată la 1,4 miliarde de persoane, Africa are cel mai mare potențial, fiind considerat continentul viitorului.
Dacă Rusia dorește cu adevărat să facă parte din noua arenă geopolitică, administrația de la Moscova ar trebui să ia măsuri practice pentru a trece dincolo de AK-47 în creșterea influenței sale economice în Africa. Pe un continent copleșit de ravagiile conflictelor etnice și politice, oficialii ruși ar trebui să studieze temeinic condițiile locale înainte de a impune inițiativele economice strategice și de a implica partenerii și părțile interesate africane.
Potrivit specialiștilor, interesul politicii strategice rusești în Africa în general și în Nigeria în special, având în vedere limitarea puternică a capacității sale actuale, reprezintă o încercare serioasă de a recâștiga o parte din influența din epoca sovietică. În contextul schimbărilor geopolitice, pentru a conta la masa negocierilor, relațiile actuale ar trebui neapărat să fie conduse cu consecvență și în mod concret, nu doar cu o simplă retorică. Conform diferitelor discuții la nivel oficial în interiorul continentului african, și nu numai, Rusia apare doar ca un susținător al ordinii multipolare emergente și ca un investitor virtual de încredere în Africa.
Până în prezent, dintre toate țările din Africa sub-sahariană, Nigeria a reprezentat un partener comercial foarte important pentru Rusia, dar doar la nivel declarativ. Vremurile s-au schimbat mult, și acum cercurile de afaceri rusești manifestă un interes din ce în ce mai mare de a intra pe piața promițătoare a acestei țări cu o populație foarte numeroasă. Mediul de afaceri rus este convins că pentru a conta trebuie să crească volumul schimburilor comerciale la ordinul miliardelor de dolari, chiar și fără echipamente militare.
Unul dintre obstacolele majore în calea liberului schimb și a unei creșteri semnificative a tranzacțiilor comerciale între Nigeria și Rusia este, însă, lipsa zborurilor aeriene directe. Acest lucru face ca potențialii investitori să călătorească în condiții dificile și la prețuri foarte mari. În plus, nu există informații economice și sociale adecvate disponibile pentru potențialii investitori ruși și nigerieni. Drept urmare, pentru a îmbunătăți semnificativ relațiile comerciale dintre Rusia și Nigeria și alte state africane, înalții oficiali ruși ar trebui să treacă de la retorica ieftină și ineficientă la măsuri concrete de facilitare a dezvoltării colaborării mediului de afaceri în toate domeniile.
Din păcate pentru România, Federația Rusă cu un efort minimal, dar cu seriozitate în închegarea de parteneriate solide atât la nivel de companii, cât și la nivel guvernamental, ar putea prelua toate legăturile avute de statul român în Africa înainte de 1989. România a avut “măiestria” de a renunța la oportunități de miliarde de dolari posibil din incompetența celor ce ar fi trebuit să le exploateze sau din alte interese. Mai grav este că posibilitate reluării acelor legături este foarte complicată, deoarece statul român a neglijat aproape în totalitate până și relațiile diplomatice foarte bune avute cu statele africane, căci nu te poți lăuda că ai canale diplomatice solide atunci când ai un ambasador la o multitudine de țări, iar acel reprezentant mai mult jignește decât clădește.”, a explicat Liviu Vornicu.
