Analistul Liviu Vornicu, cetățean româno-american cu studii economice atât în România, cât și în Statele Unite, descrie situația apărută în fierbintele Orient Mijlociu, care va afecta întreg mapamondul.
Cândva în România se circula mai mult cu mijloacele de transport în comun, deoarece autovehiculele se achiziționau foarte greu, iar benzina, deși nu era scumpă, se cumpăra cu rația. Timpul a trecut și autovehiculele personale au crescut ca număr, însă infrastructura a rămas aproape aceeași de acum 30 de ani.
Sufocarea șoselelor de numărul mare de mașini a determinat conducerea țării să ia tot felul de măsuri pentru diminuarea impactului asupra infrastructurii rutiere, dar și a mediului. Unele din aceste măsuri, precum creșterea accizei la combustibil, mărirea impozitului auto, aplicarea taxei de drum, au fost îndelung criticate, căci nu au rezolvat problema traficului, ci au crescut veniturile statului și au adăugat un nou bir la tolba cetățeanului și așa apăsat de taxarea excesivă comparativ cu alte state europene.
Ceea ce este mai interesant rezultă din faptul că indiferent de trendul prețului barilului de petrol pe piața mondială, în România prețul combustibilul a avut a singură direcție – în sus. Au fost mici excepții, când s-a diminuat cu câțiva bănuți după care revenea la creștere dar cu câteva zeci de bănuți, ce făcea ca diminuarea anterioară să pară o picătură într-un ocean. Un studiu atent pe ultimele două decenii ne ilustrează un salt al prețului la combustibil de 20-30 de ori, ceea ce reprezintă foarte mult pentru condițiile de trai de pe teritoriul românesc.
Dacă tot suntem obișnuiți să ne aliniem la inițiativele externe, nu ar fi fost bine ca prețul combustibilului să fie un fidel urmăritor al prețului barilului de petrol, dar în proporții rezonabile adaptate la plaiurile românești? Prețul combustibilului alături de cel al utilităților afectează foarte mult mersul economiei, iar creșterile necontrolate au un impact negativ asupra situației economice românești și implicit asupra nivelului de trai al românului.
După cum a evoluat prețul combustibilului pe meleagurile mioritice s-ar părea că vremelnicii conducători nu cunosc sau nu dau atâta importanța stării economiei naționale așa cum se întâmplă în Statele Unite, partenerul strategic. De la începuturile ei supremația globală a S.U.A. s-a sprijinit pe câțiva piloni de bază dintre care cei mai importanți sunt dominația dolarului în comerțul internațional, în investiții și în finanțe, controlul asupra aprovizionării cu petrol, și acorduri fundamentale pentru extinderea continuă a controlului militar american în regiunile strategice și producătoare de petrol.
Un factor esențial în cadrul exercitării puterii globale a Statelor Unite a fost acordul saudit-american din 1974 privind petrodolarii. Acest acord a fost, timp de 50 de ani, o piatră de temelie a puterii mondiale americane prin principalele puncte agreate de cele două părți.
În cadrul acordului Arabia Saudită a acceptat ca prețul petrolul să fie stabilit în dolari americani, și comercializarea să se facă în aceeași monedă.
Aceste practici adoptate de bogatul stat arab, un lider în domeniu petrolier, au fost implementate și de alți colaboratori ai saudiților creând în acest mod o cerere globală solidă pentru dolarul american. La schimb, statul american a oferit sprijin militar și garanții de securitate, asigurându-i stabilitatea și protecția împotriva amenințărilor externe venite în special dinspre Iran.
Pe lângă stabilirea dolarului american drept monedă de referință în comerțul cu petrol și produse petroliere, Arabia Saudită a fost de acord să investească veniturile obținute din tranzacțiile cu petrol în active americane, în principal în titluri de trezorerie, ceea ce a contribuit la finanțarea deficitelor Statelor Unite și la stabilizarea dolarului. Urmând exemplu saudiților și alte țări OPEC au reinvestit veniturile obținute din petrol în titluri de trezorerie americane, ceea ce a constituit un aflux constant de capital, care în afară de finanțarea deficitelor a sprijinit și menținerea ratei dobânzii la niveluri foarte mici.
Comparativ cu statul român, care își finanțează ineficiența și incompetența cu împrumuturi externe foarte scumpe și prin taxarea excesivă a omului de rând, S.U.A., printr-o politică externă profesionistă, a găsit soluții externe avantajoase, ce i-au permis să dețină supremația globală și să asigure bunăstarea populației. Din păcate vremurile de “voioșie și măreție“ sunt într-un mare impas, deoarece se pare că Arabia Saudită a decis să nu reînnoiască acest acord cu statul american. Această veste proastă pentru Statele Unite pare a trece neobservată de marile trusturi de presă din occident, fiind comentată doar de câteva oficioase din zona asiatică cum ar fi India Today.
Elementele principale, ce au determinat liderii saudiți să renunțe la acordul cu S.U.A., au fost securitatea națională, care conform analizei experților militari ar fi cel mai bine asigurată prin continuarea colaborării pașnice cu Iranul, și interesele economice saudite, care potrivit economiștilor ar fi cel mai bine servite prin diversificarea intereselor financiare de la dolar la o gamă nelimitată de alte monede și echivalente ale monedei. Aceasta denotă că Arabia Saudită va vinde petrol în mai multe valute, inclusiv euro, yeni și yuani, și nu exclusiv în dolari americani.
Cel mai mult surprinde faptul că factorii de decizie saudiți au ajuns la concluzia că puterea globală a S.U.A. a scăzut atât de mult încât să-și permită să lase acest acord să expire. Mai mult, statul arab a considerat că liderul absolut al Arabiei Saudite a devenit prea puternic pentru ca statul american să-l poată forța să ia anumite decizii, ceea ce, cu doar un deceniu în urmă, ar fi fost de neconceput.
În consecință, nu numai dolarul, ca monedă dominantă la nivel mondial, va fi grav afectat, dar și piețele de capital din Statele Unite vor fi zguduite de noile mișcări de la nivel internațional. Experții administrației americane ar trebui să găsească în cel mai scurt timp soluții viabile, care să acopere gaura creată de renunțarea la acest acord. Să sperăm că soluția nu va fi una bazată pe implementarea de măsuri economice de război, care ar însemna dezvoltarea de noi zone de conflict, căci și așa războaiele regionale în care este implicată S.U.A. aduc mai mult pierderi decât beneficii, iar o escaladare a acestei situații nu poate conduce decât la dezastru, ce nu va fi resimțit doar de națiunea americană, ci și de toți partenerii și aliații săi.
