Lacul Sfânta Ana este singurul lac de crater vulcanic păstrat intact din Europa Centrală și de Est. Particularitatea sa constă înfaptul că, spre deosebire de alte lacuri utilizate pentru agrementși scăldat (de exemplu Lacul Ursu, barajul Zetea sau laculMoacșa-Pădureni), nu are nici afluenți, nici emisar, fiindalimentat exclusiv din precipitații (ploaie și zăpadă). Acest lucruînseamnă, totodată, că lacul este extrem de vulnerabil atât la poluare (ceea ce ajunge în apă rămâne acolo), cât și la variațiilecondițiilor meteorologice. În perioadele de secetă prelungită, evaporarea intensă poate determina o scădere semnificativă a nivelului apei.
Datorită precipitațiilor căzute în luna iulie 2026 și temperaturilorestivale mai moderate, nivelul apei din Lacul Sfânta Ana este înprezent (la data de 3 august 2026) favorabil, în contrast cumăsurătorile efectuate între mai 2012 și august 2013, când din cauza secetei prelungite și a verilor foarte călduroase, nivelulapei a scăzut spectaculos cu 63 cm. Aceasta a reprezentat ceamai mare scădere a nivelului apei din câte se știe, iar în unelelocuri linia țărmului s-a retras cu aproximativ 10 metri.
Cercetătorii de la Universitatea Sapientia și de la Institutulde Cercetări Limnologice Balaton din cadrul HUN-REN,începând din anul 2012, monitorizează în mod regulat calitateaapei din Lacul Sfânta Ana. Pe parcursul celor aproape 15 ani de investigare, s-au efectuat măsurători și prelevări de probe în celpuțin 65 de luni diferite, rezultând astfel câteva mii de date de măsurare. Prelucrarea lor arată în mod clar că starea ecologică a lacului s-a modificat semnificativ în ultimii cincisprezece ani.
Cercetările efectuate în anul 1941 de botanistul Tibor Hortobágyi au demonstrat că, pe timpul verii, aproape 97% din biomasa algelor din lac era reprezentată de o singură specie de dinoflagelat, Parvodinium (Peridinium) inconspicuum, de culoare brun-gălbuie. Atunci când, în vara anului 2012, am analizat din nou apa din zona pelagică a lacului, în vara anului2012, aceeași specie reprezenta încă aproximativ 95% din biomasa totală a algelor. Pe baza acestor rezultate, s-a pututconcluziona că timp de peste 70 de ani, comunitatea algală din Lacul Sfânta Ana a rămas practic neschimbată.
Acest echilibru ecologic, menținut timp de mai bine de șapte decenii, s-a deteriorat însă complet în doar câțiva ani. Inițial, a început să se înmulțească masiv o algă verde din genulCosmocladium, iar ulterior au apărut și alte alge verzi, precumStichococcus și Chlorella, care au înlocuit dinoflagelatuldominant. Acest fenomen a devenit vizibil cu ochiul liber în2016: apa lacului, care timp de decenii avusese o culoare gri-albăstruie, a devenit verde, iar transparența ei s-a redus dramatic. În primăvara anului 2012, transparența apei, determinată cudiscul Secchi, era de 6,3 metri, ceea ce însemna că apa erapractic transparentă până la fundul lacului. În primăvara anului2019, transparența scăzuse deja la 1,4 metri.
Înmulțirea masivă a algelor verzi a dus la deteriorareacalității apei lacului. Algele, în cantități excesive, pot modificagustul, culoarea și mirosul apei, reduc transparența acesteia, favorizează dezvoltarea bacteriilor, pot determina formareaspumei la suprafață, iar după moartea și descompunerea lor potprovoca un deficit de oxigen în apă.
Literatura de specialitate publicată înainte de anul 2010 descria Lacul Sfânta Ana ca fiind un lac cu apă curată, sărac însubstanțe organice și alge, încadrat în categoria lacurilor oligo-mezotrofe (cu productivitate scăzută până la moderată). Înprezent însă, pe baza concentrației medii de clorofilă, apa laculuise încadrează deja în categoria lacurilor eutrofice (cuproductivitate ridicată), iar în perioadele călduroase de varălacul poate deveni temporar chiar hipertroficic (cu productivitateexcesivă), caracterizată printr-o cantitate mare de alge și materieorganică.
Conform cercetărilor efectuate, principala cauză a schimbărilor nefavorabile este creșterea aportului de nutrienți înlac, fenomen care poate fi explicat prin doi factori principali.
Până în anul 2018, lacul era vizitat anual de aproximativ100.000 de turiști. Ca urmare a scăldatului, a picnicurilor și ainfrastructurii sanitare insuficiente sau utilizate necorespunzător, în lac au ajuns cantități importante de nutrienți, în specialcompuși ai fosforului și azotului, care au favorizat înmulțireamasivă a algelor.
Investigațiile noastre privind calitatea igienico-sanitară aapei, efectuate în anii 2012 și 2016, au arătat că în zona destinatăscăldatului concentrația ureei provenite din urina umană eraridicată (18–60 mg/L). Totodată, s-a constatat o creștere a numărului de microorganisme, inclusiv a bacteriilor de originefecală, precum Escherichia coli (coliformi fecali) și enterococifecali.
Din cauza deteriorării generale a calității apei, începând cu anul2018 au fost interzise scăldatul în lac și activitățile de picnic înperimetrul acestuia.
A doua cauză principală a deteriorării calității apei este apariția, la începutul anilor 2010, a unei specii de pește invazive– carasul argintiu (Carassius gibelio) – cu o capacitate ridicatăde înmulțire. În doar câțiva ani, această specie a colonizatîntregul lac.
Deoarece în Lacul Sfânta Ana au fost identificate șiexemplare de clean (Squalius cephalus) de dimensiuni mai mari, precum și un exemplar mort de șalău (Sander lucioperca) cu o lungime de peste jumătate de metru, se poate afirma cu un gradfoarte ridicat de certitudine că acești pești nu au ajuns în lac înmod natural – de exemplu prin intermediul rațelor sălbatice (rațamare, Anas platyrhynchos) –, ci au fost introduși în urma uneipopulări ilegale, deliberate și planificate.
Analizele conținutului intestinal al carasului argintiu, efectuate în anul 2024 de către cercetătorii din cadrul Institutuluide Cercetări Limnologice Balaton, au arătat că o parte semnificativă a hranei acestei specii (peste 50%) este reprezentată de sedimentul de pe fundul lacului. Aceastaînseamnă că, prin activitatea lor de hrănire, peștii readuc în apa lacului nutrienții acumulați anterior în sedimente („îngropați”), în special fosforul, dar și azotul, favorizând astfel dezvoltareaalgelor.
Totodată, cercetările noastre au demonstrat că puietul de caras argintiu consumă în cantități mari organismelezooplanctonice care se hrănesc cu alge, precum crustaceelemicroscopice și rotiferele. În prezent, efectivele acestororganisme sunt de aproximativ o sută de ori mai mici decât înurmă cu 10–20 de ani. Reducerea drastică a consumatorilornaturali ai algelor favorizează, de asemenea, înmulțirea acestora.
Pe baza investigațiilor efectuate, se poate afirma că înprezent în Lacul Sfânta Ana s-a instalat un proces de autoîntreținere a deteriorării calității apei. Înmulțirea masivă aalgelor determină o deteriorare accentuată a calității apei, întimp ce populația invazivă de caras argintiu asigură în modcontinuu aportul de nutrienți necesar dezvoltării algelor. În plus, carasul argintiu consumă în cantități mari organismele acvaticede mici dimensiuni care, în calitate de principali consumatorinaturali, ar putea stăvili proliferarea algelor.
O îmbunătățire a calității apei poate fi așteptată numai dacăva fi redus semnificativ aportul de nutrienți care favorizeazădezvoltarea algelor. Un pas important în această direcție a fost interzicerea scăldatului și a activităților de picnic începând cuanul 2018, ceea ce a redus considerabil aportul extern de nutrienți provenit din activitățile umane. Cel mai probabil, acesta este motivul pentru care starea lacului nu s-a mai degradatîn ultimii ani, iar în cazul unor indicatori ai calității apei s-au observat chiar și semne de ameliorare, cum ar fi scădereabiomasei medii a algelor.
Cu toate acestea, mobilizarea fosforului și a azotului din sedimente de către carasul argintiu, în timpul hrănirii, constituieîn continuare un factor care favorizează proliferarea algelor. Pebaza rezultatelor științifice disponibile în prezent și a experiențeipractice acumulate, singura măsură care ar putea conduce înmod eficient la îmbunătățirea substanțială a calității apei din Lacul Sfânta Ana, administrat de către Administrația NaționalăApele Române, este eliminarea completă (eradicarea) populațieiinvazive de caras argintiu (Carassius gibelio).
- dr. István MÁTHÉ (Universitatea Sapientia din Cluj-Napoca)
- dr. Lajos VÖRÖS (HUN-REN Institutul de Cercetări Limnologice Balaton)
