Congresul Societatea Europeană de Gineco-Oncologie, desfășurat în perioada 26–28 februarie la Bella Centre din Copenhaga, a reunit specialiști, cadre medicale și susținători ai pacienților din întreaga lume pentru a discuta cele mai recente provocări și direcții în oncologia ginecologică. În paralel cu lucrările științifice, în 27–28 februarie a avut loc și seminarul dedicat susținătorilor pacienților, cu peste 100 de participanți din 32 de țări.
România a avut o singură participantă: fondatorul și coordonatorul Grupului „Speranța” al femeilor cu cancer ginecologic din Brașov, cu o experiență de peste două decenii în consilierea pacientelor și în educația publică de sănătate. Prezența românească a adus în discuție perspectiva pacienților și a organizațiilor de suport într-un context european dominat de teme precum tehnologia, prevenția și supraviețuirea pe termen lung.
Una dintre cele mai intense dezbateri a avut loc în cadrul sesiunii a doua și a vizat rolul inteligenței artificiale în diagnosticarea timpurie. Participanții au analizat exemple concrete de utilizare a AI în histopatologie, unde algoritmii pot semnala zone suspecte, crescând viteza și acuratețea detecției, fără a înlocui însă diagnosticul final stabilit de medic. Consensul exprimat a fost că inteligența artificială trebuie să rămână un instrument de sprijin în actul medical, nu un substitut al deciziei clinice.
Un alt subiect major a fost programul global de vaccinare împotriva HPV. Datele prezentate au arătat că doar 31% dintre fete au primit prima doză de vaccin, un procent considerat insuficient pentru atingerea țintei stabilite de Organizația Mondială a Sănătății: reducerea incidenței cancerului de col uterin sub 4 cazuri la 100.000 de femei până în 2030. Participanții și-au exprimat îngrijorarea că ritmul actual al vaccinării riscă să compromită acest obiectiv.
Sesiunea a treia a congresului a fost dedicată calității vieții pacientelor, atât în timpul tratamentului, cât și după finalizarea acestuia. Discuțiile au vizat impactul terapiilor asupra vieții cotidiene, reintegrarea socială și provocările supraviețuirii pe termen lung, subliniind nevoia unor abordări care să depășească strict dimensiunea medicală a bolii.
