Afară este cald. O zi bună de mers la Kaufland, în Țara Cumpărăturilor, unde pășești adesea după ce ți-ai luat salariul și bonurile de masă. După care, faci o pauză acasă, analizând în bucătărie și cu creionul pe hârtie, dacă ai cumpărat produsele de care aveai cu adevărat nevoie, deoarece banii tăi s-au dus… Și auzi țiuitul de la casa de marcat, care îți stă pe creier, atunci când casiera îți scanează produsele și cardul de bonuri…
De la grădinița nr. 37 și până la Kauflandul de pe strada Avram Iancu e puțin de mers pe jos, noi facem aproximativ 20 de minute.
Fără să știe Rita, educatoarea grupei mari, grupa bufnițelor, intru în grădiniță să aștept toți copiii, să ne pregătim de plecare.
Enya, o fetiță inteligentă și drăguță, îmi spune în germană, că, de-abia așteaptă să meargă acolo. Este entuziasmată. Și are dreptate, o să fie o altă experiență inedită.
Și noi, fiică-mea și cu mine, le avem cu ineditele….
Așa că, după ce copiii iau micul-dejun, ne pregătim de plecare.
Rita le pune vestele reflectorizante și, împreună cu mămici și o bunică, plecăm către magazinul Kaufland, de pe strada Avram Iancu.
Soarele bate atât de puternic, de parcă am avea înfipte în creștetul capului niște andrele groase, cu care Bună-mea în timpul liber mai croșeta, dar, mergem mai departe.
Rita le explică copiilor pe drum, unde se află Spitalul de Copii, căci cu siguranță, mulți l-au vizitat și le dă detalii despre ce clădiri se află pe drum… Cu rigurozitate tipic germană.
Ajungem la magazinul Kaufland de pe strada Avram Iancu, și fiecare copilaș își scoate petul, azi dorim să reciclăm, dar nu avem noroc. Aparatul de reciclat e plin și nu mai merge.
Așa că, intrăm în Kaufland și îl asteptăm pe șeful acestui magazin, Eduard Bălan, care împreună cu angajatele lui, ne duc peste tot.
Mergem pe la toate raioanele, și ni se arată unde se află fructele, cum se face pâinea în cuptoarele lor, mergem să vedem unde se află dulciurile, unde se află pizza cea bună pe care o mâncăm mai mereu când mergem în excursii în Italia, dar și la noi acasă.
Mergem să vedem unde se depozitează brânzica, și nu cred că este vreun copil, care să nu fi mâncat brânzică bună de la Kaufland.
Vedem depozitul, unde se duc angajații să ia produsele și să le pună pe rafturi, vedem cele multe și faine jucării, mingile, păpușile Barbie…
Când dăm să ieșim, de data asta, ni se deschide o ușă de la casa de marcat închisă, și plecăm de aici, fără să plătim și cu buzunarele goale…
După ce ieșim din magazin, Eduard Bălan, șeful Kaufland de pe strada Avram Iancu, Brașov, ne duce pe toți în sala de mese.
Acolo, fiecare copil se așează la măsuțe și colorează magazinul Kaufland și produsele de aici. Cine dorește se poate juca cu plastilină.
Șeful Kaufland îi întreabă pe copii, dacă atunci când vor fi mari, vor dori să lucreze în acest magazin? Unii dintre copii au zis tare și răspicat că NU. Alții vor să fie medici, să lucreze în Guvern…., dar timpul și anii vor hotărî ce se va întampla cu fiecare…
Între timp, până să vină părinții și bunicii, Rita cântă cu copilașii, se distrează și, la sfârsitul excursiei noastre la Kaufland, copii primesc un pachețel cu dulciuri, fructe și un suculeț.
Mulțumim echipei Kauflad pentru aceste două ore, petrecute cu voi!
Jurnalistă Raluca Oana Lupu Helgiu
