Muzeul Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe a fost în proces de reabilitare și modernizare timp de mai mulți ani (contractul de finanțare pentru modernizarea lui a fost semnat în mai 2017, dar lucrările de reabilitare au început abia în iunie 2021), cu fonduri europene accesate de statul român, fiind redeschis publicului în cadrul unei ceremonii ce a avut loc în 26 octombrie a.c.
În timp ce redeschiderea oficială a Muzeului a beneficiat atât de atenția presei maghiare, cât și de cea a presei române, un eveniment, ce a avut loc în același spațiu, dar cu o săptămână mai devreme, a trecut aproape neobservat. Este vorba despre decernarea decorației Crucea Maghiară de Aur arhitectului Zakarias Attila, un eveniment ce a avut loc în incinta Muzeului Național Secuiesc în prezența unui număr redus de aleși: președintele Consiliului Județean Covasna, Tamas Sandor, primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad Andras, decoratul, consulului Ungariei de la Miercurea Ciuc și câțiva „apropiați”.
Dar ce ascunde organizarea acestei ceremonii într-un spațiu virgin, în care contribuabilii, din banii cărora s-a renovat muzeul, nu au apucat să calce?
În realitate, arhitectul decorat de statul ungar nu este altul decât socrul primarului Antal Arpad Andras, fiind același arhitect care a umplut părculețele de joacă din oraș cu „mobilier”, marca Prod-Ax, ce nu prea respecta normele de siguranță pentru exploatarea de către copii (aspecte confirmate de sancțiunile date de ANPC).
Din descrierea făcută de publicația Haromszek, cu ocazia decernării premiului, rezultă că meritele celui în cauza sunt că, în calitate de patron al Prod-Ax SRL, „muncește cu abnegație la clădirea ținutului secuiesc”, fiind astfel nominalizat ca arhitect șef de onoare al Bisericii Reformate din Transilvania. Din aceeași sursă aflăm ca socrul primarului a proiectat 10 dintre grădinițele și școlile a căror construire a fost finanțată, în Transilvania, de statul ungar.
O paranteză: presa aservită puterii locale nu spune nimic despre cum a reușit Biserica reformată să ridice o clădire – hidoasă prin dimensiuni și lipsă de bun gust arhitectonic – în curtea imobilului clasat drept monument-istoric, de pe strada Korosi Csoma Sandor (cunoscut drept Palatul copiilor din Sf. Gheorghe) în condițiile în care legislația impune o zonă de protecție în jurul acestor monumente sau cum, ignorând frumusețea aceluiași imobil, primarul își ridică vizavi o ditamai clădirea, după ce a făcut una cu pământul o altă clădire veche. O altă coincidență despre care nu pomenește nimeni constă în faptul că la imobilul Bisericii reformate și la casa primarului lucra aceeași firmă – Instal-All SRL din Sfântu Gheorghe. Închidem paranteza.
Nu am găsit nicio legătură între renovarea Muzeului Național Secuiesc și arhitectul Zakarias Attila, deci este dificil de înțeles de ce nu s-a ales o clădire proiectată de acesta și edificată cu finanțare din fonduri ungare pentru a i se celebra activitatea. Probabil că imobilele proiectate de arhitectul decorat nu erau la fel de „instagramabile” precum clădirea proiectată acum 150 de ani de Kos Karoly?
Acum, muzeul este deschis și publicului după o avanpremieră oferită exclusiv familiei primarului. Din păcate, pentru statutul de muzeu, amenajarea acestuia denotă doar un naționalism provincial, în contradicție cu contribuția europeană la modernizarea lui, fiind o bătaie de joc la adresa istoriei ca știință. Un ciob de oglindă în care se reflectă propaganda unor politruci ce n-au ieșit din bula propagandei hortysto-fidesz-iste.
Lipsa explicațiilor în limba română pentru unele exponate sau promovarea unor neadevăruri (cum ar fi că secuii s-au așezat într-un Ardeal nelocuit)- elaborate de pseudoistorici, de la Budapesta, în vremurile în care Europa era măturată de xenofobie și propaganda ținea loc de istorie – îi descalifică din postura de cercetători pe cei ce au supervizat amenajarea sa. Confirmarea decăderii din statutul de muzeu vine chiar de la director, care în urmă cu două săptămâni anunța că se dorește „rentabilizarea” lui prin închirierea, contra cost, pentru nunți și alte sindrofii.
Dintr-o instituție care altădată era un reper arhitectonic și pentru felul în care se cerceta istoria, politrucii de provincie îl reduc treptat dar sigur la statutul de decor pentru fotografiile pentru Facebook.
