În timp ce spitalele se confruntă cu lipsuri cronice, școlile se zbat cu infrastructuri învechite, iar cultura supraviețuiește prin proiecte punctuale, un domeniu pare imun la austeritate: cultele religioase.
Clerul de rang înalt beneficiază de salarii care depășesc lejer veniturile celor mai mulți bugetari. Potrivit datelor furnizate de Secretariatul de Stat pentru Culte, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române primește lunar 23.920 lei, în timp ce mitropoliții, muftiii sau șefii altor culte religioase primesc 21.840 lei lunar, echivalentul a peste 4.300 de euro. Nici funcțiile inferioare nu sunt neglijate: un episcop vicar ajunge la aproape 20.000 lei pe lună, sumă net superioară unui profesor universitar sau unui medic primar.
Toate acestea se adaugă la sutele de milioane de lei alocate anual de la bugetul de stat pentru construcții, reparații, salarizare și alte cheltuieli. Catedrala Mântuirii Neamului, proiect-fanion al Bisericii Ortodoxe, a înghițit până acum peste 200 de milioane de euro din fonduri publice, iar lucrările sunt încă în desfășurare.
Paradoxal, în ciuda acestui sprijin generos, multe biserici derulează activități comerciale: vând obiecte religioase, oferă servicii contra-cost (nunți, botezuri, înmormântări) și închiriază spații, dar nu sunt supuse acelorași reguli fiscale ca alte entități comerciale.
Într-o societate care pretinde echitate și responsabilitate fiscală, întrebarea rămâne: de ce cultele religioase rămân zona tabu a banului public? Și, mai ales, cine are curajul să pună problema transparenței și a impozitării în fața altarului?
