Politica românească continuă să surprindă prin lipsa de coerență și strategii contradictorii. După ce au anunțat susținerea Elenei Lasconi pentru candidatura la președinție, PNL și PSD au început să bată în retragere. Deși, în urmă cu câteva zile, cele două partide păreau trup și suflet alături de USR, cu care bătuseră palma pentru un viitor guvern, acum pare că lucrurile nu mai sunt atât de clare. Iar întrebarea logică rămâne: dacă o apreciază atât de mult pe Lasconi, de ce nu o propun pentru funcția de premier?
O variantă mai slabă decât actualii premieri? Greu de crezut
Elena Lasconi, fost jurnalist și primar, este cu siguranță o figură mai puțin experimentată decât nume precum Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă, Ludovic Orban sau Florin Cîțu, dar este greu de susținut că ar putea fi o alegere mai slabă.
Fug politicienii de responsabilitate?
Sprijinul declarat pentru Elena Lasconi în cursa prezidențială pare mai degrabă o strategie de imagine decât o decizie asumată. După ce au susținut-o public, liderii PSD și PNL par acum să se distanțeze, lăsând USR să gestioneze situația. Este posibil ca această mișcare să reflecte nesiguranța politicienilor în fața unei figuri controversate, considerată de unii drept o alegere slabă și neexperimentată.
În același timp, refuzul partidelor de a o propune pe Lasconi pentru funcția de premier poate sugera că susținerea inițială a fost doar o manevră politică, fără intenția reală de a-i oferi un rol decizional. Cu alte cuvinte, Lasconi ar putea fi doar un „experiment” politic, util pentru testarea reacției publicului, dar fără perspective reale de a deveni o figură de prim rang.
Ce urmează pentru PSD și PNL?
În timp ce Marcel Ciolacu se confruntă cu o scădere evidentă de popularitate, fiind acuzat că a transformat PSD într-o umbră a fostului partid dominant, PNL pare să-și fi pierdut busola sub conducerea unor lideri precum Nicolae Ciucă. În acest context, niciunul dintre partide nu pare dispus să își asume un risc real cu o figură ca Elena Lasconi.
Pe de altă parte, șansele Elenei Lasconi de a obține o poziție cheie în viitorul politic sunt tot mai mici, inclusiv din cauza criticilor din interiorul USR. Se pare că și colegii săi au început să-și dea seama că Lasconi este „paralelă” cu multe dintre provocările politice pe care o funcție de asemenea anvergură le presupune.
Concluzie: mult zgomot pentru nimic?
În acest moment, rămâne de văzut dacă susținerea pentru Elena Lasconi a fost doar un artificiu politic sau o decizie reală. Cert este că PSD și PNL, care au jucat roluri esențiale în promovarea sa, par să dea înapoi. Politica românească rămâne captivă într-un cerc vicios de strategii neasumate și lideri care par mai preocupați de jocuri de culise decât de interesul public. Iar întrebarea principală rămâne: dacă nu există încredere nici măcar între partide, cum pot avea încredere românii?
