Într-o țară în care instituțiile statului ar trebui să vegheze la respectarea legii și la protejarea intereselor cetățenilor, realitatea pare să fie cu totul alta. Cazuri controversate, precum zborurile lui Marcel Ciolacu cu reprezentanții Nordis sau alocarea discreționară a fondurilor europene către apropiați ai liderilor politici, ridică întrebări grave despre funcționarea statului român și despre imparțialitatea autorităților.
Cazul zborurilor lui Ciolacu: instituțiile „dorm” când vine vorba de lideri politici
Marcel Ciolacu, liderul PSD, este acuzat că a călătorit la Nisa împreună cu reprezentanți ai companiei Nordis, aparent pe banii firmei. Dacă aceste acuzații s-ar confirma, ele ar reprezenta o încălcare gravă a eticii și a legii. Cu toate acestea, autoritățile statului par să ignore complet acest subiect. În timp ce cetățenii obișnuiți sunt luați pe sus de polițiști pentru postări critice sau pentru îndemnuri la proteste, liderii politici sunt tratați cu o toleranță care naște suspiciuni.
De ce aceste acuzații nu sunt investigate cu aceeași promptitudine cu care sunt tratate faptele mai puțin importante ale unor cetățeni obișnuiți? Într-un stat de drept autentic, nimeni nu ar trebui să fie mai presus de lege, indiferent de poziția sa.
Norocul nepotului și fondurile europene
Un alt exemplu al inegalității de tratament este legat de accesul la fondurile europene. Nepotul unui premier reușește să acceseze milioane de euro, o performanță rar întâlnită printre cetățenii obișnuiți. În timp ce mii de antreprenori români se lovesc de birocrație și de condiții stricte, „norocoșii” apropiați de putere par să aibă un drum netezit către finanțare.
De ce nu sunt investigate aceste cazuri de acces privilegiat la bani publici? De ce nu sunt verificate condițiile în care aceste fonduri au fost acordate și utilizate? Instituțiile statului ar trebui să fie primele care să intervină pentru a garanta că resursele europene sunt distribuite corect și transparent.
Administrația locală: Brașov, un exemplu de nepăsare instituțională
La nivel local, situația nu este diferită. În Brașov, milioane de euro au dispărut din bugetul local în ultimii patru ani, fără ca cineva să fie tras la răspundere. În mod ironic, singurul dosar penal deschis a vizat viceprimărița Flavia Boghiu pentru un prejudiciu minor, considerat de mulți nesemnificativ. Între timp, tunurile financiare mari au rămas nepedepsite.
Direcția Națională Anticorupție (DNA) Brașov pare să fie în „concediu” prelungit, fără să livreze rezultate în cazuri de mare corupție. Această pasivitate nu face decât să alimenteze suspiciunile că există o complicitate între instituțiile statului și cei care beneficiază de pe urma acestor practici ilicite.
Statul activ doar la comandă?
Un alt aspect alarmant este modul selectiv în care instituțiile statului intervin. Când directivele vin din „alte direcții”, autoritățile par să acționeze rapid și eficient, mai ales împotriva celor care critică partidele politice sau îndeamnă la proteste. În schimb, când vine vorba despre liderii politici sau despre cazuri de corupție la nivel înalt, aceste instituții devin brusc inactive.
Un stat capturat?
Aceste exemple conturează imaginea unui stat care funcționează mai degrabă în interesul unei elite politice decât pentru cetățenii de rând. Întrebările rămân fără răspuns:
•De ce nu sunt investigate acuzațiile grave care îi vizează pe liderii politici?
•De ce accesul la resurse publice pare să fie rezervat doar pentru cei apropiați de putere?
•De ce instituțiile statului se activează doar împotriva cetățenilor critici și nu împotriva marilor corupți?
Fără răspunsuri clare și acțiuni concrete, încrederea cetățenilor în statul român continuă să se erodeze. România are nevoie urgentă de instituții puternice, independente și dedicate cu adevărat interesului public. Altfel, nemulțumirea populară nu va face decât să crească.
