Brașovul medieval nu și-ar fi putut construi prosperitatea fără comunitățile de păstori din Țara Bârsei. Muzeul de Etnografie Brașov readuce în atenție legătura strânsă dintre oierit și dezvoltarea economică a burgului, prin expoziția temporară „Ecologia lânii – de la universul Mioriței și păstoritul tradițional la utilizări contemporane”, găzduită de Muzeul Civilizației Urbane a Brașovului.
Potrivit muzeografilor, „dezvoltarea economică a unor orașe ca Brașovul și Sibiul nu ar fi fost posibilă fără existența, în proximitatea acestor burguri săsești, a unor comunități puternice de crescători de oi”. De-a lungul secolelor, între păstorii români și meșteșugarii din orașele medievale s-a format „o adevărată simbioză economică”, românii având rolul de a furniza materia primă necesară atelierelor meșteșugărești.
Muzeografii explică faptul că oaia țurcană era apreciată în primul rând pentru lâna și pieile sale, acestea reprezentând baza dezvoltării unor numeroase bresle. „Carnea și laptele reprezintă, de fapt, o valoare adăugată, fiindcă acestea erau crescute mai ales pentru producția de lână și piei, care în evul mediu asigura materia primă pentru breslașii din sfera meșteșugurilor textile și a pielăriei”, arată reprezentanții Muzeului de Etnografie Brașov.
Lâna și pieile provenite de la stâne alimentau activitatea măcelarilor, tăbăcarilor, cojocarilor, blănarilor, dar și a țesătorilor, vopsitorilor, croitorilor sau postăvarilor, contribuind decisiv la dezvoltarea economică a Brașovului.
