Ilie Bolojan, un nume adesea asociat cu reformismul, pare să fi uitat brusc cine îl susține de fapt: contribuabilul cinstit. Din nou, planurile sale și ale coaliției PSD-PNL pun greul pe umerii mediului privat. Se discută despre majorarea TVA, o soluție care lovește direct în consum, în antreprenori, în angajați, în economia reală , în timp ce adevăratele hemoragii bugetare rămân neatinse.
Subvențiile pentru partide, salariile fabuloase de la stat, pensiile speciale și consiliile de administrație plătite regește sunt tratate cu sfințenie. Cine are curajul să se atingă de ele? Nu Bolojan. Nu guvernul. Ei preferă să strângă șurubul tot acolo unde e mai ușor, a firmele mici, la angajații corecți, la cei care își plătesc dările la timp. Tot acolo au strans si pana acum. Da, inclusiv Ilie Bolojan! Ca pe Câțu sau Orban tot el și PNL i-a sustinut.
România plătește salarii de peste 20.000 de euro/lună unor angajați din instituții precum ROMATSA, CFR Călători și Romsilva. În timp ce în multe orașe din țară familiile nu-și permit nici grădiniță privată, nici tratamente medicale decente, la stat curg bani publici fără noimă. Bugetari cu două, trei surse de venit, membri în consilii de administrație, plătiți pentru ce anume?
Și în timp ce ni se cere să strângem cureaua, România toacă zeci de milioane de lei anual pe proiecte nefuncționale precum Aeroportul din Brașov. Inaugurat electoral, ținut artificial în viață, dar complet nefuncțional economic. Nu ar fi fost mai bine să avem creșe, grădinițe și spitale?
Cei mici plătesc pentru greșelile celor mari. Este o ecuație veche, dar astăzi mai evidentă ca niciodată. Marii evazioniști prosperă. Mii de chirii neimpozitate, profesii practicate “la negru”, de la coafură la construcții. ANAF închide ochii acolo unde e greu, dar e vigilent când vine vorba de SRL-uri care încearcă să supraviețuiască.
Și unde este apărarea mediului de afaceri? Concordia, confederația marilor angajatori, tace. Nu protestează. Nu negociază. Liderii ei apar doar în campanii, susținând candidaturi, nu drepturile întreprinderilor. Micii patroni sunt lăsați singuri, iar vocea lor e tot mai stinsă în fața unui stat lacom și arogant.
România este în pragul unei revolte fiscale. Oamenii sunt sătui să muncească pe salarii de 3.000–4.000 de lei pentru ca alții să încaseze 20.000 de euro lunar. Sătui de ipocrizie, de clientelism, de sinecuri. Este momentul să cerem respect. Este momentul să cerem tăierea salariilor nesimțite, a subvențiilor de partid, a indemnizațiilor de lux.
Nu mai acceptăm un stat în care privilegiații fac legea și cei corecți plătesc nota. Nu mai vrem să fim o țară a inversării valorilor. Vrem eficiență, responsabilitate și respect pentru fiecare leu produs prin muncă reală.
Fără noi, voi nu existați.
Editorial scris de Cristi Florea
jurnalist, expert in comunicare politică
