Ilie Bolojan conduce o guvernare formată din Partidul Național Liberal, Partidul Social Democrat, Uniunea Salvați România și Uniunea Democrată Maghiară din România.
O coaliție care promite reforme, dar care, în realitate, pare incapabilă să taie din propriile privilegii.
România este împinsă spre recesiune, mediul de afaceri este sufocat de taxe, iar cetățeanul de rând simte zilnic povara scumpirilor. În schimb, subvențiile de milioane de euro pentru partide curg liniștit, lună de lună, chiar și în afara anilor electorali.
Subvenții pentru partide, austeritate pentru români
Dacă tot se vorbește despre responsabilitate fiscală, de ce nu începe reforma cu banii partidelor? Subvențiile publice ajung la sume consistente, iar o parte importantă din acești bani se duc către contracte cu televiziuni naționale sau pentru acoperirea datoriilor istorice ale formațiunilor politice.
Situația devine absurdă în momentul în care partidul aflat la guvernare primește subvenții consistente de la stat, în timp ce același guvern impune măsuri dure pentru antreprenori și populație. Practic, statul finanțează indirect echilibrul financiar al partidelor care îl conduc.
Unde este logica austerității, dacă nu începe cu propria ogradă politică?
Prefecturi umflate politic
Un alt exemplu de risipă bugetară îl reprezintă posturile create sau menținute din rațiuni pur politice. Al doilea post de subprefect în multe județe nu a apărut dintr-o necesitate administrativă reală, ci pentru a mulțumi partidele din coaliție.
La acestea se adaugă funcții de secretari generali, consilii de administrație încărcate politic și alte poziții bine remunerate. În timp ce românilor li se cere „solidaritate”, sistemul își protejează sinecurile.
Reformă reală sau doar discurs?
Economistul Iancu Guda laudă adesea măsurile de disciplină fiscală, însă rareori se discută despre tăierea subvențiilor pentru partide, reducerea posturilor politice din prefecturi sau eliminarea consiliilor de administrație populate pe criterii de partid.
Dacă tot se vorbește despre eficientizare, de ce nu se merge mai departe?
– Comasarea primăriilor mici care nu își justifică existența.
– Desființarea consiliilor județene care dublează atribuții.
– Eliminarea instituțiilor care consumă fără să producă.
– Plafonarea salariilor uriașe din anumite structuri de stat, unde se ajunge la 14.000–20.000 de euro lunar.
Curaj politic sau menajarea clientelei?
Românii nu mai acceptă reforme aplicate doar celor care muncesc în mediul privat. Dacă guvernarea dorește credibilitate, trebuie să înceapă prin a-și tăia propriile privilegii.
Altfel, mesajul transmis este simplu: austeritate pentru populație, protecție pentru partide.
Domnule Bolojan, dacă tot vorbiți despre responsabilitate, începeți cu subvențiile partidelor și cu posturile politice din prefecturi. Restul sunt doar declarații.
Editorial scris de Cristi Florea
