Despre istoria timpurie a satului Prejmer nu se știe mai nimic: nici ce origini a avut, nici datare și nici măcar numele original. Aflat la vreo 15 kilometri de Brașov, satul a fost prima dată menționat în documente în 1240, când regele ungar Béla al IV-lea a cedat biserica din sat capitulului Mănăstirii Citeaux din Burgundia.
Numele maghiar al așezării – Prázsmár – și numele românesc având origini slave – „prejneț“ înseamnă „înainte de Țara Secuilor“ – duc la presupunerea că aici ar fi fost o veche comunitate slavă. Totuși, în dialect săsesc i s-a zis Torteln. Iar alte surse susțin că denumirea ar veni de la celticul „prejmir“, adică „printre izvoare“. Nimic rău nici în această interpretare, mai ales că zona încă deține foarte multe izvoare în care înoată viguros păstrăvii.
Un pretext pentru a poposi la Prejmer poate fi și una dintre numeroasele păstrăvării, însă ce are mai de preț satul e biserica fortificată, în jurul căreia se țes tot felul de legende medievale, pe care bătrânii din sat încă le deapănă pe îndelete. Este cea mai veche biserică din Țara Bârsei și a fost construită în 1218 de cavalerii teutoni.
Continuarea articolului pe historia.ro.
