Gluma zilei sau poate chiar a anului vine de la PSD, partidul care amenință cu alegeri anticipate ca și cum România ar fi un joc de table, iar zarurile s-ar arunca doar în funcție de poftele liderilor Grindeanu și Neacșu. Dincolo de zâmbetele ironice pe care această “amenințare” le stârnește, realitatea este că nimeni din actuala clasă politică nu vrea, de fapt, să plece. Și de ce ar vrea? Mierea guvernării curge încă în borcanele de partid, iar stupul, Parlamentul e mai plin ca niciodată de privilegii, sinecuri și salarii de lux.
Să fim sinceri: alegerile anticipate sunt o armă cu două tăișuri. Iar în mâinile unui partid aflat în cădere liberă, devin o grenadă fără cui. După ce au guvernat haotic, aruncând bani pe sinecuri, salarii umflate și subvenții grase pentru partide, PSD și PNL își dau seama acum că factura populismului a venit. Și e usturătoare. România se zbate într-o criză a infrastructurii, a sănătății, a educației, dar conducerea PSD pare să se preocupe mai mult de reîmprospătarea propriilor funcții decât de realitatea cetățeanului.
Grindeanu și Neacșu sunt astăzi imaginea unui partid care trăiește din trecut, incapabil să accepte că viitorul nu mai are răbdare. Cu lideri uzați, mesaje expirate și o arogantă sfidătoare, PSD nu pare dispus nici măcar să mimeze schimbarea. Vorbim de un partid care, în loc să își reevalueze direcția, iese la atac cu aceiași generali obosiți, în timp ce armata (adică electoratul) bate în retragere.
Realitatea este crudă: dacă mâine ar avea loc alegeri, social-democrații ar putea rămâne cu jumătate din scorul obținut în 2024. Și nu pentru că românii s-ar fi mutat brusc spre dreapta sau spre altă doctrină, ci pentru că s-au săturat de aceeași placă zgâriată, de aceiași “băieți deștepți” care n-au livrat decât promisiuni și protecție pentru clientela politică.
Dar nici ceilalți nu sunt mai breji. PNL, cu un lider la centru și cu haos în teritoriu, pare un partid de decor. Ceea ce spune Ilie Bolojan în Capitală este complet ignorat de filialele care joacă după cum le dictează interesele locale. Miniștrii liberali, în cea mai mare parte, s-au remarcat doar prin absență și tăcere.
USR? O poveste tristă cu tineri care n-au muncit niciodată în mediul privat, dar care vor să reformeze statul. AUR? Singurul partid care pare să fi înțeles că indignarea populară poate fi canalizată în voturi. Cu un discurs radical, dar constant, partidul condus de George Simion adună simpatie tocmai pentru că spune ceea ce mulți gândesc și pentru că restul par să trăiască într-o bulă ruptă de realitate.
Alegerile anticipate, în acest context, nu ar fi decât o formă de resetare în care cei mai mulți parlamentari actuali nu se vor mai regăsi. Și asta îi sperie. De aceea, oricât ar vocifera Grindeanu sau Neacșu, ursul nu va pleca de la stupul cu miere. Încă nu.
Dacă PSD vrea să mai conteze în viitor, are nevoie de mai mult decât lozinci și amenințări. Are nevoie de o reformă reală, profundă, o schimbare de generație, de mentalitate, de viziune. Până atunci, orice vorbă despre anticipate nu este decât o glumă proastă, spusă prost, într-o țară care nu mai are chef să râdă.
