Aeroportul Brașov-Ghimbav, o poartă spre nicăieri?
La un an și jumătate de la inaugurarea sa cu mare fast, Aeroportul Internațional Brașov-Ghimbav se zbate într-o criză care pune sub semnul întrebării capacitatea sa de a deveni un punct strategic pe harta transporturilor aeriene din România. Cu doar o singură companie aeriană, Wizz Air, care operează zboruri regulate, aeroportul pare mai degrabă un simbol al promisiunilor nerespectate decât al succesului.
Două companii, Dan Air și Fly Lili, au încercat să-și găsească locul pe acest aeroport, dar au renunțat rapid. Lipsa pasagerilor și absența unui plan strategic solid par să fie principalele motive care au dus la retragerea lor. Dar cine este de vină?
Conducerea Aeroportului și Consiliul Județean Brașov au invocat lipsa de pasageri. Dar, în loc să vină cu soluții concrete, au preferat să paseze responsabilitatea. Un aspect esențial, ignorat aproape complet, este promovarea. Aeroporturile de succes din întreaga lume și-au construit rețele de zboruri prin campanii de marketing și parteneriate cu presa locală și regională. Brașovul? A rămas pasiv.
Nu ar fi fost nevoie de bugete mari pentru a atrage atenția publicului și a companiilor aeriene. O colaborare strategică cu presa locală ar fi fost un pas firesc și eficient, care ar fi dus la promovarea curselor aeriene și, implicit, la creșterea numărului de pasageri. Însă acest demers nu a fost inițiat. Se poate gratis, voință să fie! Toată presa locală ar fi de acord ca pentru început, până aeroportul va reuși să se pună pe „picioare” sa-l promoveze GRATUIT, printr-un parteneriat concret. Cum vinzi bilete si cum află brașovenii și cei din județele învecinate despre aeroport? Prin presă, prin promovare!
Jurnaliștii de la Transilvania365 au lansat o provocare publică pentru Consiliul Județean Brașov și conducerea aeroportului: să demareze discuții și parteneriate media pentru a sprijini acest proiect. Este timpul să vedem mai puține scuze și mai multe soluții.
Aeroportul Brașov-Ghimbav are potențialul de a deveni un hub regional important, dar, fără un management eficient și o strategie clară, riscă să devină doar un exemplu trist al oportunităților ratate. Vom vedea în viitor dacă autoritățile vor reuși să transforme acest proiect într-un succes sau dacă va rămâne doar un alt „monument” al indiferenței și incompetenței administrative.
