Brașovenii de acum aproape un secol mergeau pe bicicletă în costum, cu cămașă, cravată și pălărie, iar doamnele purtau rochii sau fuste lungi. Muzeul de Etnografie Brașov readuce în atenție o parte mai puțin cunoscută din istoria ciclismului local. Mersul pe bicicletă era un obicei firesc și pentru locuitorii Brașovului și ai localităților din jur, inclusiv pentru deplasările zilnice. Muzeul de Etnografie Brașov prezintă fotografii realizate de Viktor Schebesta, la sfârșitul anilor ’30, în care apar oameni din Hărman alături de bicicletele lor, cumpărate chiar din magazinul fotografului din localitate.
Diferența față de prezent este evidentă. Dacă astăzi bicicliștii sunt obișnuiți cu echipamente tehnice, căști și îmbrăcăminte specială, în urmă cu aproape 90 de ani bicicleta putea fi folosită fără probleme în ținuta de zi cu zi. „Domnii erau îmbrăcați în costum, cu cămașă, cravată și pălărie, iar doamnele și domnișoarele purtau rochii lungi sau fuste”, amintește muzeul.
Și bicicleta era supusă unor reguli stricte. Înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial și în primele decenii de după acesta, bicicletele trebuiau înregistrate la autoritățile locale și să poarte o plăcuță metalică de identificare. Posesorul primea astfel o autorizație de circulație, măsura având inclusiv rolul de a facilita identificarea bicicletelor în caz de furt sau accident.
Înainte de război, pentru această autorizație se plătea și o taxă de 100 de lei, o sumă considerată importantă pentru acea perioadă.
Muzeul de Etnografie Brașov păstrează în patrimoniul său un astfel de exemplar: o bicicletă Veltrandt, fabricată în Germania, prevăzută cu plăcuță de identificare și autorizație de circulație. Bicicleta a primit numărul 95 de la Primăria Orașului Stalin, denumirea purtată de Brașov între 1950 și 1960, fiind admisă pe drumurile publice la 16 februarie 1953.
O bicicletă, o plăcuță metalică și câteva fotografii vechi spun astfel o poveste despre un Brașov în care mersul pe două roți era deja parte din viața cotidiană, dar și despre o perioadă în care până și bicicleta trebuia să aibă „actele în regulă” pentru a putea circula pe stradă.
