Acasă Sănătate-Educație Praf în ochi! O singură oră de ajutor pe zi, atât poate...

Praf în ochi! O singură oră de ajutor pe zi, atât poate oferi statul, gratuit, pentru persoanele imobilizate la pat

0

Pentru persoanele imobilizate sau greu deplasabile, viața de zi cu zi nu se măsoară în formulare și proceduri, ci în nevoi continue. În sistemul public de sănătate, însă, sprijinul oferit se reduce, în medie, la o singură oră de îngrijire medicală pe zi, fără niciun fel de ajutor social.

„Serviciile de îngrijiri medicale la domiciliu sunt destinate exclusiv continuării îngrijirilor medicale pentru persoane nedeplasabile, durează, în medie, o oră pe zi și nu includ îngrijiri sociale”, a precizat Daisa Ancuța, Director General CAS Brașov, pentru Transilvania365.

Potrivit procedurii, medicul de familie sau medicul specialist completează formularul de „Recomandare pentru îngrijiri la domiciliu”, document care trebuie vizat de CAS Brașov. Ulterior, „se alege unul dintre furnizorii aflați în relație contractuală cu CAS Brașov și încep vizitele acasă în vederea acordării serviciilor”, mai precizează  directorul CAS Brașov.

Durata unui episod de îngrijire este de maximum 30 de zile, cu posibilitatea reînnoirii, însă limita anuală este clar stabilită: până la 90 de zile pe an, respectiv 180 de zile pentru pacienți oncologici sau copii.

Serviciile decontate includ tratamente precum injecții și perfuzii, pansamente post-operatorii sau pentru escare, recoltarea analizelor, îngrijirea sondelor urinare sau a stomei, kinetoterapie ori logopedie. Toate acestea sunt acte medicale necesare, dar ele nu acoperă realitatea zilnică a unei persoane imobilizate la pat.

Cu alte cuvinte, statul poate asigura o injecție, un pansament sau o perfuzie, dar nu ajută la ridicarea din pat, la igiena zilnică, la hrănire sau la supravegherea permanentă. Restul de 23 de ore rămân, integral, în responsabilitatea familiei.

În practică, acest lucru se traduce în costuri ridicate pentru aparținători sau în sacrificii personale majore. Îngrijirea permanentă a unei persoane imobilizate presupune fie plata unor servicii private scumpe, fie renunțarea la un loc de muncă. Sistemul public intervine punctual, strict medical, dar se oprește exact acolo unde nevoia este constantă.

Îngrijirea la domiciliu există, este reglementată, dar este minimală. O oră pe zi pentru persoanele imobilizate la pat și pentru familiile lor este foarte puțin, o soluție de avarie pentru câteva luni pe an.