Pe 5 martie 1784, naturalistul austriac Karl von Moll a menționat pentru prima dată denumirea „edelweiss” într-un studiu științific. Această floare rară, specifică zonelor alpine, crește la altitudini de 1.600-3.000 m și simbolizează puritatea și forța naturii.
Legat de floarea de colț există și o legendă, redată astăzi de reprezentanții Muzeului Peleș.
”Minunată este legenda românească a florii de colț, care spune că, după nașterea lui Isus Hristos, socotindu-și menirea încheiată, staeaua care i-a călăuzit pe cei trei magi la Bethleem a vrut să-și caute loc de odihnă pe Pământ găsindu-l, după căutări, în liniștea Bucegilor.
Stând pavăză Peleșului, Bucegii au fost străbătuți de regina Elisabeta a României, iubitoare a naturii, care, în drumețiile ei, o află pe stâncile colțuroase. Îndrăgită de Elisabeta, care îi va dedica o legendă, va mai fi numită și Floarea Reginei, așa cum ne amintește Nestor Urechia: ,,Denumirea de Floarea Reginei nu este populară, ci este o denumire recentă dată în cinstea reginei Elisabeta, căreia îi era foarte dragă.”
