Trăirile unui medic militar aflat în prima linie la Suceava. Într-o terapie cu 30 de bolnavi cu saturație sub 60% și 10 ventilatoare…pe cine intubăm?

Mesaj emoționant postat pe Facebook de către unul dintre medicii militari de la Suceava. Este vorba de căpitanul medic Marginean Mihai Alexandru – specialist ATI. Acesta și-a împărțit textul în 4 părți: Prolog, Greșeală, Realitatea, Concluzii.

Redăm ultima parte a mesajului, poate cea ma tulburătoare:

CONCLUZII

1. Dacă nu ne smerim, vom pierde acest război!

2. Toată știința e bună, dar dacă ești doar unul (+2 asistente +1 infirmiera) la 30 de astfel de bolnavi, orice conduită medicală oarecum adecvată sau pertinentă este doar o fantezie. Este imposibil să ai o atitudine pro-activă, va trebui să te mulțumești mereu cu o atitudine reactivă. Vei fi mereu cu câțiva pași în spate. Pentru că activitatea se desfășoară în echipamente de protecție incomode, perioada în care pot să stai în ICU e limitată. Și nimeni nu poate sta mereu acolo. Așadar fiecare vede pacienții poate o dată la 36 de ore. Clearance-ul din terapie este mare, sunt mereu pacienți noi. Rezultă că nu există consecvență în tratament, hand-over-ul e mereu deficitar și ceea ce e cel mai grav lipsește un lider. Și nu văd cum se poate corecta asta. Dar fără un lider care să supervizeze toată activitatea, haosul tinde să crească exponențial pe zi ce trece. Sfatul meu e să urmăm imboldul aliaților noștri din US (niciodată nu am primit mai mult decât vorbe, dar acum chiar că nu ne pot ajuta cu altceva): One is none and two are one! Mergeți împreună, mulți, toți dacă puteți. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Discutați între voi, împărțiți informația. Iar liderul trebuie să stabilească o conduită unitară. Acum asta e mai important ca niciodată. Acum Tanda trebuie să știe totul despre Manda.

3. Acum toți cei decedați sunt doar numere. Va veni clipă când vor fi NUME. Vom avea cu toții pierderi. Veți dori un umăr pe care să plângeți, dar nu îl veți găsi pentru că toți vor avea pe cineva de plâns. Ne va pune la încercare esența noastră, ne va zgudui umanitatea din noi. Nu știu ce să vă sfătuiesc aici, nu cred că putem să ne pregătim pentru asta.

4. Pregătiți-vă sufletește pentru decizii grele. Într-o terapie cu 30 de bolnavi cu saturație sub 60% și 10 ventilatoare…pe cine intubăm??

5. Rugați-vă! Dacă nu Lui Dumnezeu, atunci unui Dumnezeu. Recunoașteți că am fost înfrânți căci ăsta e primul pas spre victorie.”

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: